Imprimati articolul

Cruci... la răscruci

Aşezate din vechime la răscruci de drumuri, în curţile bisericilor şi, mai nou, în pieţele publice sau în mijlocul satelor, amintind trecătorului de jertfa unor români căzuţi pentru cruce şi neam, troiţele, „aceste coloane ale cerului“, cum frumos le denumeşte Mircea Vulcănescu, au mijlocit comuniunea cu cerul, urmărind sacralizarea spaţiului şi apărarea împotriva forţelor răului pentru că „poate nicăieri în lume, aşa cum spune reputatul sociolog şi filozof, un monument similar troiţei nu este susţinut de un mai larg şi mai diversificat suport etnologic laic, de esenţă sacră ca în România“.

Numele celor care au lăsat viitorimii crucile la răscruci, unele adevărate monumente de artă, nu este îndeobşte cunoscut. Ei şi-au făcut datoria în nădejdea că, poposind pentru câteva clipe în faţa troiţei, să ne gândim la cel care, odată cu truda mâinilor, a dăltuit în acest simbol al credinţei strămoşeşti şi o parte din sufletul său.

În peregrinările reportericeşti am descoperit un astfel de meşter, de fapt un adevărat artist. Se numeşte Vasile Ioniţă şi este preot.

„Slujesc într-o biserică din Dumbrăveni-Suceava, monument istoric, la care nu se poate interveni, ci doar trebuie îngrijită şi apărată. Văzând, în preajma altor lăcaşe de cult, troiţe care, ca să spun aşa «mobilau» spaţiul din apropiere, m-am gândit să adaug şi bisericii noastre un astfel de monument.“

A urmat o perioadă de multe căutări, de vizite şi întâlniri cu meşteri în arta lemnului care, din fericire, mai există în „Ţara fagilor“. „N-a fost deloc uşor, îşi aminteşte sfinţia sa, mai ales că, în afară de un oarecare talent la desen şi de dorinţa fierbinte de a face ce mi-am propus, nu aveam nimic altceva.“ Cu trudă şi mai ales cu suflet, lucrarea a fost gata în urmă cu 15 ani şi a fost instalată în curtea bisericii. A plăcut. Şi părintele Ioniţă a realizat că, „punând 10% talent şi 90% transpiraţie, cum glumeşte sfinţia sa, poate continua această pasiune. Cu timpul a devenit cunoscut, a primit comenzi de la feţe bisericeşti şi laici şi acum în judeţul Suceava 15 troiţe poartă semnătura preotului artist din Dumbrăveni.

Materia primă folosită este stejarul, singurul care rezistă vicisitudinilor vremii. Urmează crearea proiectului, de fiecare dată altfel, şi apoi truda îndelungată a transpunerii modelului în lemn.

„Nu există, mărturiseşte sfinţia sa, bucurie mai mare decât, trecând cu familia prin faţa unei troiţe, din nu ştiu ce parte a judeţului, să spun: asta-i făcută de mine.

 Este voinţa lui Dumnezeu, care m-a învrednicit pe mine să duc la sfârşit aceste lucrări, deoarece până la urmă o troiţă este un altar, în faţa căreia s-ar cuveni să ne închinăm cu pioşenie, pentru că atunci când se izvodeşte o biserică mai întâi se ridică o troiţă.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 4, 16-29 FEBRUARIE 2012

֩ Comentarii