Imprimati articolul

Cooperativa Muntenia – varianta autohtonă a modelului occidental

Va izbuti acest model într-o agricultură de subzistenţă? Autorii lui morali sunt mai mult decât încrezători. Argumentul lor este că el a fost experimentat aproape 50 de ani şi funcţionează astăzi în ţările occidentale la cote maxime de productivitate şi eficienţă. Există însă doi factori fundamentali care ne deosebesc de Occident. Primul este unul favorizant şi ţine de eliminarea, pe cale naturală, a gospodăriilor de subzistenţă. În această situaţie se află cel puţin 60-70% din gospodăriile de la sate.

Al doilea este unul limitativ şi este dat de nivelul rudimentar de înzestrare tehnică şi productivitate. Nicio ţară dintre cele care compun astăzi agricultura comunitară nu a pornit restructurarea de la un nivel atât de scăzut precum România. Pe această realitate s-a bazat cu siguranţă şi judecata celor care, în urmă cu patru ani, au făcut abstracţie de strategiile agricole oficiale, care propăvăduiau virtuţile fermelor familiale, dar nu au făcut aproape nimic pentru implementarea lor. Asta şi pentru faptul că acest concept agricol imaginar nu avea cum să izbândească într-o agricultură atât de fărămiţată şi bulversată.

Ce reprezintă modelul agricol promovat de Cooperativa Muntenia, şi ce şansă are de a răzbi pe piaţa agricolă internă ne lămureşte ideologul economic al acestui model.

Motivaţia noului model

„Agricultura românească nu merge bine, este ineficientă în cea mai mare parte a ei şi asta din cauza faptului că foarte mulţi lucrează individual.“
Aşa îşi începe domnul Mihai Lungu, preşedinte al Cooperativei Muntenia, pledoaria despre necesitatea implementării unor noi forme organizatorice, al cărei rol principal să fie acela de a uniformiza producţia la un nivel de productivitate superior şi de a regla raportul dintre cerere şi ofertă.

Despre ideea înfiinţării acestei cooperative, domnul Lungu ne mărturiseşte că îi aparţine atât lui, cât şi domnului Adrian Rădulescu şi că a apărut pe fondul unei crize de proporţii în fermele zootehnice existente la data respectivă. În acest context, cei doi au ajuns la concluzia că o şansă de a răzbi ar fi încheierea unor parteneriate prin care mai mulţi fermieri să devină asociaţi şi să investească în ferme de creştere a porcilor.

Suntem încă tributari  unor deprinderi balcanice

Astfel, în aprilie 2005 şi-a făcut debutul Cooperativa Muntenia. Modelul adoptat de fondatorii ei imită forma de organizare a cooperativelor din Austria şi Spania. Despre felul în care această formă nouă de organizare a fost primită de fermierii români, domnul preşedinte admite că nu au fost puţine prejudecăţile pe care le-au întâmpinat, având dificultăţi de organizare, de conştientizare a statutului de grup şi fidelizare a membrilor.

Cooperativa Muntenia are în prezent 300 de membri, care deţin 55 de ferme populate cu animale, a căror capacitate este, în medie, de 2.000 capete, pe serie. Per total, fermele au un număr de 280.000 suine, dar spre finalul lunii martie din anul acesta, speră ca numărul lor să crească la 400.000. Spre abatorizare pleacă lunar în jur de 9.000-10.000 de porci.

Abatorul care deserveşte toate aceste unităţi funcţionează la capacitatea maximă proiectată şi va fi transformat în următoarele săptămâni în societate pe acţiuni, în care toţi membrii cooperativei care vor vinde animale vor avea posibilitatea de a deveni acţionari. Cât priveşte capacitatea cooperativei de a-şi proteja membrii, stau dovadă şi silozurile în care poate fi depozitat stocul de cereale, în caz de avarie.

Deşi produsele finale ale cooperativei sunt 100% zootehnice, fermierii care au şi producţie vegetală, o valorifică în fermele de îngrăşare, fiind astfel mai puţin vulnerabili la fluctuaţiile pieţii.

Reprezentarea geografică

Unităţile aferente cooperativei se regăsesc în proporţie de 10-15% în Ardeal, 15% în Moldova şi 70% în Muntenia. Necesarul de grăsuni pentru popularea lor este asigurat din import, din ţări precum Belgia, Danemarca, Olanda, Ungaria, Germania.
Despre structura cooperativei, preşedintele ei ne mărturiseşte că este pur democratică şi că funcţionează după principii ce denotă rigurozitate, eficienţă, respectiv costuri reduse şi productivitate similară ţărilor de unde, la momentul actual, importăm carne.

Scopul final

Cooperativa, fiind structurată pe un model de integrare verticală, are scopul principal de a creşte eficienţa economică în vederea prelucrării şi comercializării cărnii de porc. Nu este încă un combinat agroindustrial cu circuit închis, dar timpul va înclina spre această idee.

Despre aportul adus de Cooperativa Muntenia agriculturii româneşti putem spune că este unul foarte important. Este vorba, în primul rând, de forţa productivităţii cooperativei, care o situează pe locul doi în topul celor mai mari producători de carne, după Smithfields.

Fidelizarea partenerilor

Deschişi spre orice propunere de parteneriat, reprezentanţii cooperativei Muntenia precizează că potenţialii asociaţi trebuie să fie conştienţi de dificultăţile la care pot fi supuşi de sistemul birocratic, mai ales în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, aceasta fiind anevoioasă şi lentă. Ei trebuie să îşi dorească să investească în sectorul porcine, acesta fiind, de altfel, criteriul principal de validare al unei astfel de colaborări.

Sprijinul oferit de Cooperativa Muntenia membrilor săi constă în facilitarea obţinerii fondurilor structurale, în consultanţă şi elaborarea proiectelor la preţuri rezonabile şi în asigurarea materiilor prime. Odată finalizat proiectul, fermierul dispune de asistenţă tehnică, veterinară şi suport logistic. Dar cel mai important aspect al acestei colaborări este implicarea cooperativei în desfacerea produsului finit către cei mai mari parteneri comerciali din ţară.

Autonomia este deplină

Cât despre gestionarea acestei afaceri, fiecare este proprietar pe ferma lui, conducerea cooperativei lăsând la aprecierea fermierului modul de administrare. În planul de dezvoltare a conducerii sunt incluse popularea a 75 de ferme, până în martie anul acesta, închirierea unor spaţii de abatorizare şi demararea construcţiei unui al doilea abator propriu, în 2010.

Ambiţia celor care gestionează activităţile cooperativei este de a reînfiinţa fermele de reproducţie, astfel încât aproximativ 70% din purcei să fie obţinuţi în unităţile proprii. Un alt obiectiv al cooperativei este crearea unei reţele proprii pentru desfacerea cărnii de porc, vizând în principal măcelăriile mici aflate în localităţile unde concurenţa coloşilor comerciali este mai mică. Despre intrarea pe piaţa comerţului intracomunitar există credinţa că, în momentul de faţă, cea mai atractivă este piaţa internă. În timp ar putea fi luată în considerare şi cea externă.

Preşedintele cooperativei, dl Mihai Lungu, prevede pentru piaţa cărnii de porc din România o şansă de excepţie dată de o experienţă profesională impresionantă, dar şi de consumul tradiţional al românilor. După consolidarea sectorului suinelor, acesta speră să construiască şi ferme de taurine sau ferme avicole. Foarte încrezător în şansele Cooperativei Muntenia, preşedintele ei afirmă că sunt pregătiţi pentru orice.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii