Imprimati articolul

Comuna cetăţilor, locul unde istoria este la ea acasă

Dumbrăveşti, comuna din Prahova care se poate lăuda cu cea mai însemnată zestre istorică... Dar şi cu un primar care ştie, pe lângă rosturile fireşti de la primărie, că marea lui datorie este să privească în urmă pentru a aduce la lumină viaţa trecută a înaintaşilor săi.

Primar de Dumbrăveşti

Valentin State este primar ales la Dumbrăveşti, localitatea natală, din 2002, an în care aici au avut loc, din motive întemeiate, alegeri locale. În primii ani de după Revoluţie a condus comuna ca primar numit, cum era atunci procedura, dar a aflat problemele din primărie şi dintr-o poziţie mediană, aceea de consilier local şi viceprimar.

De la ucenic, la „calfă“

Născut în 1955, absolvent – în curând – de facultate de drept, Valentin State şi-a început activitatea la primărie prin a aplica legile fondului funciar. Încă de la primul mandat a reuşit punerea în posesie a localnicilor, pe întreaga suprafaţă a comunei. Şi, cum înainte de 2000 titlurile de proprietate au fost acordate încălcând legea, multe dintre ele au fost anulate. „Cel mai mare balamuc – spune primarul – este la primărie cu fondul funciar.

Eu m-am grăbit să aplic aceste legi, pentru că cetăţeanul trebuia să fie stăpân pe locul lui, ca să plătească. La Dumbrăveşti avem 3.746 de locuitori, împărţiţi pe şase sate: Dumbrăveşti, Găvănel, Plopeni Sat, Sfârleanca, Mălăeştii de Jos şi Mălăeştii de Sus.“

Realizări

„Am făcut apoi un pod de trafic uşor, amplasat pe DC16, sat Sfârleanca, localitate ce era absolut izolată. Am asfaltat doi kilometri de şosea, de la centru, până la gările din Mălăieşti, respectiv Sfârleanca. La asta se adaugă o sală de utilitate publică, având în componenţă cămin cultural, dispensar, bibliotecă. Am realizat modernizări la cele patru şcoli şi la cele patru grădiniţe, le-am dotat cu mobilier şi cu tot ce trebuie prin Banca Mondială şi cu contribuţia Consiliului Local.

Încerc să rezolv problema apei şi a gazelor, ca şi a asfaltării drumurilor. Toate căile de acces laterale, însumând 36 de kilometri, au fost pietruite. Iluminatul l-am modernizat în totalitate. S-a refăcut puntea pietonală dintre Mălăeştii de Jos şi Sfârleanca“, se destăinuie primarul.

Lecţia de istorie

„Colecţionez documente vechi – a venit la un moment dat, în timpul discuţiilor, o confidenţă. Am găsit acte din 1710 – 1803 la un bătrân din localitate. La urmaşii unui fost mare petrolist am găsit unul din 1604! Pentru că avem lucruri minunate de spus, lucrez la monografia comunei. Comuna s-a numit Mălăeşti, încă de la 1423, şi abia din 1968 apare sub numele de Dumbrăveşti. Se spune că pe locurile acestea era o pădure de stejar, cu multe drumuri prin ea.

Se mai păstrează şi azi la Moara lui Mitruş o buturugă din stejarii aceia. Aici a fost descoperită o cetate dacică. Lângă cetate, în 1921 s-a găsit castrul roman din 101 – 188, unde a stat Legiunea a V-a Macedonica. Se păstrează şi azi la noi denumirile de «La castru», «Pe cetate», «Iazul tătarilor».

Care tătari, ziceţi? În 1594 aici s-au purtat luptele dintre oastea lui Mihai Viteazul şi cea a moldovenilor. Pe aceştia din urmă i-au ajutat nişte tătari. Ei, bine, aceşti tătari au dat numele locului. S-a descoperit la noi crucea sergentului, făcută din piatră, şi pe care este scris cu litere chirilice. Este o cruce din perioada lui Mihai Viteazul, iar sergentul Plopeanu, om de încredere al voievodului, a primit de la Mihai lotul din zona asta, a Plopenilor, spre stăpânire.

De fapt, Mihai Viteazul i-ar fi dat sergentului un cal şi i-a spus să plece la răsăritul soarelui cu el şi, până la asfinţit, să se întoarcă la Bucureşti. Şi cât pământ reuşeşte să cuprindă în goana calului, tot să fie al lui. Şi ar fi ajuns sergentul până la Plopeni. Crucea a fost găsită lângă Fântâna Sergentului.“

Personalităţi

„Sunt multe de văzut şi de aflat pe la noi – continuă primarul. Să vă spun ceva. Avem un cetăţean, fost sirian, român din 2005. I-au plăcut locurile astea şi s-a aşezat aici, realizând multe lucruri deosebite. Să nu uit: singurul român decorat şi de nemţi, şi de ruşi, şi de români în al Doilea Război Mondial a trăit la noi în comună. Sergentul Vasile Soare... A murit acum vreo doi ani. Puţini sunt cei care îi ştiu povestea. A luptat cu românii, contra ruşilor, şi a fost decorat de nemţi pentru merite deosebite. A fost apoi decorat de români şi de ruşi, când au întors armele împotriva nemţilor.

La noi s-a născut eroul sergent Grigore Ioan, care a cucerit, la 30 august, drapelul de pe reduta Griviţa, în Războiul de Independenţă. A fost decorat de către ţarul Rusiei şi de primul rege al României, Carol I. Faptele sale sunt menţionate în Jurnalul Personal al Reginei Maria.“

Carte de istorie originală

Mai există aici şi alte monumente: al eroilor căzuţi în războaie, în Sfârleanca, un altul în Coţofeneşti, ridicat de sătenii din Mălăeşti. A fost instituit la şcoli un concurs de istorie cu predare de documente vechi. S-au dat până acum premii în valoare de multe milioane de lei vechi şi mai există alte zeci de milioane tot pentru premii. Atestată documentar, localitatea „există din 1423, dar aşezarea are peste 6.000 de ani. Nu, n-a încercat nimeni să le fure. Şi apoi, cine fură istoria neamului său, moare“. Poate că are dreptate primarul State...

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2009

֩ Comentarii