Imprimati articolul

Combaterea bolilor la castraveţi

Condiţiile de mediu din spaţiile protejate, necesare creşterii şi dezvoltării plantelor de castraveţi, sunt, în acelaşi timp, favorabile apariţiei şi evoluţiei atacului unor agenţi patogeni care diminuează producţia din punct de vedere cantitativ şi o depreciază calitativ. Dintre aceştia, cei prezentaţi mai jos produc cele mai mari pierderi de recoltă.

Făinarea

Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor, la suprafaţa cărora apare un puf alb, făinos. Pe frunze, petele sunt la început izolate, mai frecvente pe partea superioară, apoi devin confluente şi acoperă în întregime suprafaţa acestora. În dreptul petelor, ţesuturile se îngălbenesc, se brunifică şi se usucă. În condiţii favorabile, atacul se manifestă şi pe peţiolurile frunzelor şi tulpini.

Agentul patogen se răspândeşte prin intermediul curenţilor de aer, apei, dar şi al insectelor. Plantele tinere de castraveţi sunt mai puţin sensibile la făinare decât cele avansate în vegetaţie. Dacă cel puţin 7 zile consecutiv se înregistrează temperaturi medii egale sau mai mari de 20°C şi umiditate atmosferică peste 60%, probabilitatea apariţiei atacului este mare.

Combatere. La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu Amistar X Tra 0,05%, Score 250 - 0,05%, Impact 25 – 0,02%; Systhane 12 E 0,05%; Systhane Forte 0,02%; Tilt (Bumper, Cavaler) 0,015 – 0,02%; Shavit 0,05%; Ortiva 250 -0,075%; Domark 100 – 0,04%; Cyflamid 5 - 0,03%; Flint Max 75 - 0,03%; Shavit F 0,2%; Kumulus DF 0,4%; Microthiol Special 0,4%; Thiovit Jet 0,4%; Karathane Gold 0,05%.
Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la interval de  8 – 10 zile, iar cele cu fungicide sistemice, la 12 – 15 zile.

Prevenirea manei

Atacul se manifestă numai pe frunze, indiferent de faza fenologică în care se află plantele. Pe partea supe­rioară a acestora se observă pete de formă colţuroasă, de culoare gălbuie (fig. 1), care ulterior devin brune.

În dreptul petelor, pe partea inferioară a frunzelor se formează un puf cenuşiu-violaceu. În condiţii favorabile pentru atac petele se extind şi confluează, cuprinzând în întregime suprafaţa limbului frunzelor, care se usucă, iar plantele sunt defoliate rapid. Temperatura optimă pentru producerea infecţiilor este de 15 - 22°C. În timpul perioadei de vegetaţie agentul patogen se răspândeşte prin intermediul conidiilor, care sunt transportate de curenţii de aer la distanţe mari.

Măsurile de prevenire şi combatere au o importanţă deosebită în limitarea atacului. Distrugerea resturilor vegetale prin ardere şi o rotaţie a culturilor de 3 – 4 ani contribuie la diminuarea sursei de infecţie. Irigarea se va face numai prin rigole, sau prin picurare, iar în sere tuburile de aspersie vor fi mutate jos, la baza plantelor şi, totodată, se va asigura temperatura de 20°C în timpul nopţii. Cultivarea soiurilor şi hibrizilor care prezintă diferite niveluri de rezistenţă la acest agent patogen permite reducerea numărului de tratamente în timpul perioadei de vegetaţie. 

Combatere. Pentru comba­terea acestui agent patogen se pot folosi următoarele produse: Lieto 0,04%; Amistar X TRA 0,05%; Moltovin 0,35%; Previcur Energy 0,15%; Melody Compact 49 - 0,2%; Acrobat MZ 0,2%; Shavit F 0,2%; Electis 75 – 0,15%; Ridomil Gold MZ 68 – 0,25%; Iris 68 – 0,25%; Aliette (Alleato, Fostonic) 0,2%; Proplant 0,15%; Manoxin C 0,4%; Curzate Manox 0,25%; Alcupral 0,4 – 0,5%; Cuproxate Flow 0,3 – 0,4%; Bouille Bordelaise 0,75%; Funguran 30 – 0,5%; Dithane M 45 0,2%; Merpan 50 (Captan 50) 0,2%; Folpan 80 – 0,15%; Odeon 720 – 0,15%; Odeon 820 – 0,12%; Fantic M 0,25%.

Pătarea unghiulară a frunzelor

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor: cotiledoane, frunze, tulpini şi fructe. Pe cotiledoane, boala se manifestă prin apariţia unor pete mici, colţuroase sau circulare, de culoare verde închis-brun, hidrozate, situate spre vârful cotiledoanelor sau pe întreaga suprafaţă a acestora. Cotiledoanele atacate puternic rămân mici, se brunifică şi se usucă.

De obicei, pe faţa interioară a frunzelor, pe timp umed, se observă apariţia exsudatului bacterian sub formă de picături ce se usucă, cu timpul transformându-se într-o crustă albă-cenuşie (fig. 2). După câteva zile, petele se brunifică, iar ţesuturile din dreptul lor se usucă, se desprind şi cad, iar frunzele apar astfel ciuruite.

Simptome asemănătoare apar şi pe peţiolurile frunzelor şi chiar pe tulpini, iar organele atacate, cu timpul, se veştejesc, putrezesc sau se usucă, după cum umiditatea atmosferică este redusă sau ridicată. Pe fructe, atacul se manifestă sub formă de pete mici de culoare verde închis, cu centrul albicios, care se usucă şi ulterior crapă. Pe vreme umedă, aceste pete se acoperă cu un exsudat albicios care conţine numeroase bacterii. Plantele puternic atacate cresc mai încet, iar producţia lor este diminuată. Răspândirea bacteriei în cultură este favorizată de precipitaţii, irigarea prin aspersiune, insecte, tratamente cu insecticide etc.

Combatere. Pentru comba­terea acestui agent patogen se pot folosi cu succes produsele Alcupral 0,4 – 0,5%; Cuproxate Flow 0,3 – 0,4%; Champ 77 – 0,3%; Bouille Bordelaise 0,75%; Super Champ 250 – 0,25%; Kocide 2000 – 0,25%; Vitra 50 – 0,3%; Melody Compact 49 WG – 0,2%, Moltovin 0,35%. Primul tratament se face de regulă după ce plantele depăşesc înălţimea de 50 cm, iar următoarele 4 – 5 la intervale de 7 – 12 zile, în funcţie de remanenţa produselor şi de evoluţia factorilor climatici (intervalul este mai redus în perioadele cu nebulozitate şi precipitaţii).

Un rol deosebit în prevenirea apariţiei atacului agenţilor patogeni şi încetinirea evoluţiei acestuia îl are aerisirea periodică a solariilor. Efectuarea la timp a operaţiunilor „în verde“ (copilit, defolierea plantelor în partea bazală, ciupirea lăstarilor, cârnit) permite o mai bună circulaţie a curenţilor de aer şi implicit se reduce riscul declanşării atacului agenţilor patogeni. O atenţie deosebită se va acorda fertilizării raţionale cu principalele elemente nutritive, pe baza cartării agrochimice şi a cerinţelor plantelor corespunzătoare fenofazelor, care conferă acestora o rezistenţă sporită la atacul agenţilor patogeni. Irigarea prin picu­rare diminuează de asemenea, în mare măsură, riscul declan­şării atacului agenţilor patogeni.

Dr. Marcel Costache, dr. Constantin Costache;
Dr. Gabriela Şovărel – ICDLF Vidra;
Ing. Iulia Ştefănescu – SCDL Buzău
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

֩ Comentarii