Imprimati articolul

Clemenţă hidrografică

România va cere excepţii de la Uniunea Europeană pentru acele corpuri de apă care nu vor atinge starea bună până în 2015. 22 martie 2010 este Ziua Mondială a Apei, dar, în acelaşi timp, reprezintă şi data la care România raportează către Comisia Europeană Planurile de Management ale bazinelor hidrografice şi Planul Naţional de Management care include planul de măsuri de îmbunătăţire a calităţii apelor, dar şi aplicarea acelor măsuri suplimentare pentru corpurile de apă care nu vor atinge starea bună a apelor în anul 2015.

Marea problemă: apele de suprafaţă!

Planul Naţional de Management al Bazinelor Hidrografice este principalul instrument de implementare a Directivei Cadru Apă (care urmăreşte atingerea „stării bune a apelor“), elaborat şi finalizat de Administraţia Naţională „Apele Române“ în data de 22 decembrie 2009 şi ale cărui rezultate au fost raportate către Comisia Europeană la 22 martie 2010. Astfel, conform rezultatelor obţinute prin elaborarea Planului Naţional de Management, din 3.399 de corpuri de apă de suprafaţă, 1.241 dintre acestea nu vor atinge o stare corespunzătoare a apelor până în 2015.

De asemenea, din cele 142 de corpuri de apă subterană, 19 dintre acestea nu vor îndeplini starea calitativă bună a apelor până în 2015. Aceste corpuri de apă nu corespund din punctul de vedere al calităţii (în special înregistrează depăşiri la azotaţi şi amoniu). Conform Planului de Management, acele corpuri de apă care nu vor atinge starea bună a apelor până în 2015 vor fi subiectul excepţiilor fie de timp, adică să atingă o stare bună a apelor mai târziu de anul 2015, respectiv în anul 2021 sau 2027 (pentru apele de suprafaţă şi din subteran), fie excepţiile de obiective, adică ţintele impuse de UE să fie mai puţin severe (pentru apele de suprafaţă).

Canalizarea şi epurarea apelor, aproape inexistente

Poluarea apelor este cauzată în principal de rata redusă a populaţiei racordate la sistemele de canalizare şi epurare a apelor uzate, de nefuncţionalitatea staţiilor de epurare existente, de managementul necorespun­zător al deşeurilor (adică depozitării necontrolate a deşeurilor pe malurile apelor sau în apă) sau de protecţia insuficientă a resurselor de apă.

Din cele 2.605 aglomerări, la sfârşitul lui 2009 existau fizic 658 reţele de canalizare, dintre care 516 erau funcţionale şi doar 21 conforme, restul fiind în diferite stadii de execuţie. Gradul de racordare la canalizare a locuitorilor echivalenţi la nivel naţional este de 52,06%. Pentru aglomerări cu mai mult de 10.000 de locuitori (adică oraşe mari şi mijlocii - mediul urban), 78,45% sunt racordaţi la reţelele de canalizare. Pentru aglomerări cu 2.000-10.000 locuitori (adică oraşe mici, comune şi sate - predominant mediul rural), doar 9,23% sunt racordaţi la reţelele de canalizare.

Conform cerinţelor impuse de UE, până în 2018 România trebuie să construiască 50.000 km. Între 2004-2009, au fost construiţi 20.000 km de canalizări, dintre care în 2009 au fost construiţi doar aproximativ 1.000 km, din aceştia doar 80 km fiind funcţionali. Judeţe ca Arad, Brăila, Neamţ, Sibiu au un grad de racordare mare la reţele de canalizare, pe când judeţe ca Giurgiu, Ilfov, Teleorman, Caraş-Severin au gradele de racordare cele mai mici.

Din cele 371 de staţii de epurare, numai 29 sunt conforme, gradul de racordare la staţii de epurare la nivel naţional fiind de 42,78%. Pentru aglomerări cu mai mult de 10.000 locuitori (adică oraşe mari şi mijlocii - mediul urban), gradul de racordare la staţii de epurare este de 65,91%, iar pentru aglomerări cu 2.000-10.000 locuitori (adică oraşe mici, comune şi sate - predominant mediul rural), este de 5,25%. Judeţe ca Arad, Buzău, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Neamţ, Sibiu, Timiş au grade de racordare mare faţă de judeţe ca Brăila, Caraş-Severin, Galaţi, Mehedinţi, Tulcea, care au gradele cele mai mici de racordare.

În ceea ce priveşte nivelul de racordare a locuitorilor la reţele de alimentare cu apă, oraşe mari ca Bucureşti, Sibiu, Cluj, Constanţa au un nivel de racordare mai mare de 80%, pe când judeţe ca Ilfov, Dâmboviţa, Giurgiu, Teleorman au gradele de racordare cele mai mici, sub 30%, restul locuitorilor de până la 100% neavând acces la un sistem centralizat de alimentare cu apă.

Termenele finale de conformare sunt 2013 pentru racordarea la sistemele de canalizare şi 2015 pentru racordarea la staţiile de epurare, pentru aglomerări cu mai mult de 10.000 locuitori, iar 2018 este termenul final de conformare pentru staţiile de epurare şi canalizare pentru aglomerări cu mai puţin de 10.000 de locuitori.

Costurile reabilitării

Pentru perioada 2010-2027, costurile totale ale măsurilor de bază şi măsurilor suplimentare pentru implementarea tuturor Directivelor europene privind calitatea apelor şi a programului de măsuri la nivel naţional au fost estimate la circa 20 miliarde euro, din care 97% sunt costuri pentru realizarea măsurilor de bază. Cu alte cuvinte, corelat cu numărul de locuitori ai României, implementarea programului de măsuri implică un efort financiar de aproape 1.000 de euro, pe care fiecare cetăţean al României ar trebui să-l facă timp de 20 de ani. Din totalul cheltuielilor de investiţii estimate pentru implementarea programului de măsuri, pentru 32% (cca 6 miliarde euro) nu au fost identificate în prezent surse de finanţare.

Cele mai mari investiţii sunt necesare pentru realizarea măsurilor aplicate în vederea asigurării serviciilor de apă pentru populaţia din aglomerările umane (alimentare cu apă potabilă, canalizare – epurare ape uzate), urmate de măsurile destinate sectorului agricol şi industrial.

Valoarea totală a investiţiilor necesare pentru conformarea cu cerinţele directivelor europene privind apa şi apa uzată din 2004 până în anul 2018 a fost estimată la 15,1 miliarde euro, din care fondurile alocate prin POS Mediu (finanţare din fonduri de Coeziune şi cofinanţare naţională) şi Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (finanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională pentru Agricultură) reprezintă circa 17% din necesar. Se estimează că, în perioada 2004-2009, au fost realizate lucrări de investiţii pentru infrastructura de apă uzată în valoare de 3,1 miliarde de euro, din care 2,1 fonduri europene.

Ana-Maria Tănase
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010

֩ Comentarii