Imprimati articolul

Cine atentează la biosecuritatea României?

Cu riscul ca ieşirea mea publică să producă unele „perturbări“, mărturisesc că suspiciunile se îndreaptă spre înalţi funcţionari de la Ministerul Mediului. În mod conştient sau nu, prin faptele lor, aceştia contribuie direct la obstrucţionarea progresului tehnic şi tehnologic în agricultură. Această acuzaţie vine din partea unui om de ştiinţă care, de aproape 20 de ani, se zbate să facă cunoscute şi să introducă în agricultura românească marile realizări ale ştiinţei biotehnologice. De la o vreme încoace, îmi este dat să mă înfrunt direct şi adeseori penibil cu nişte demnitari care sfidează nu numai ştiinţa genetică, dar şi hotărârile instituţiilor fundamentale ale statului român.

În cazul de faţă mă voi opri doar la obstrucţionarea înfiinţării şi funcţionării Comisiei pentru securitate biologică, singurul organism abilitat să evalueze riscurile şi să emită aviz ştiinţific pentru introducerea în cultură sau în consum a unui organism modificat genetic. Legea care reglementează această problemă a apărut încă din 2009, dar ea nu poate fi aplicată atât timp cât această comisie nu este organizată şi nu funcţionează.

De la apariţia acestei legi, organizaţiile profesionale ale fermierilor din România au solicitat în repetate rânduri crearea cadrului organizatoric pentru aprobarea introducerii în cultură cel puţin a hibrizilor aprobaţi la nivelul Comisiei Europene. Reprezentanţii Ministerului Mediului au lipsit de la toate aceste dezbateri, ei preferând să se consulte şi să încurajeze nişte ONG care au în componenţă elemente ce se „împăunează“ cu calitatea de a fi nişte diletanţi, ca să nu spun mai mult.

Blocaje care îndeamnă la reflecţie

Pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru Securitate Biologică (CSB), după publicarea legii în Monitorul Oficial, Ministerul Mediului trebuia să se adreseze celor trei Academii (Academia Română, ASAS şi Academia de Ştiinţe Medicale) şi unor Universităţii şi Institute de Cercetare - Dezvoltare care au persoane competente în domeniile reglementate, solicitând desemnarea specialiştilor conform prevederilor actului normativ. După primirea propunerilor transmise de către conducătorii instituţiilor menţionate la art. 11. alin.7, lit. d, MMP, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ar fi trebuit să aprobe printr-un ordin componenţa comisiei pentru securitate biologică.

Un „mediu“ neprietenos

Ce a făcut însă Ministerul Mediului şi Pădurilor? În încercarea de a controla componenţa CSB, aşa cum a procedat şi fostul ministru Attila Korodi, care avea „sarcina“ să blocheze cultivarea porumbului MON810 în România, în loc să solicite numirea unor membri de către instituţiile menţionate în lege, a cerut aproape tuturor instituţiilor de cercetare din  România să facă propuneri.

Şi, sunt sigură, a întocmit, la recomandarea diferitelor ONG, şi o „listă neagră“ a persoanelor care nu ar trebui să ajungă în această comisie. Printre acestea, şi cei câţiva specialişti din ţara noastră de certă notorietate în domeniul evaluării riscurilor ce vizează produsele biotehnologiei moderne. Ei au dobândit această calitate mai întâi prin lucrări ştiinţifice proprii, dar şi prin specializări sau în cadrul unor cursuri internaţionale organizate de UE, FAO, UNEP. Cursuri la care au participat în intervalul 2000-2006, tocmai la propunerea Ministerului Mediului. Constat faptul că cel puţin unii dintre consilierii actualului ministru încalcă legislaţia din acest domeniu. Se doreşte o Comisie care să răspundă la comanda politică. Adică la comanda unor demnitari care, începând cu anul 2008, îşi făceau documentarea sau primeau instrucţiuni de la unele cancelarii aflate dincolo de graniţele ţării.

Korodi şi Borbély  – un tandem contestat

În anul 2008, domnul Korodi afirma în Parlamentul European că România nu va cultiva porumbul MON810, fiindcă CSB va da un aviz negativ. Or, la data intervenţiei domnului Korodi în Parlamentul European, CSB nici nu era constituită. Ştia însă domnul ministru că unii dintre consilierii dânsului „lucrează“ în acest sens...

Precizez, de asemenea, că pentru invocarea clauzei de salvgardare este nevoie de dovezi ştiinţifice solide, pe care niciun stat membru care a încercat această stratagemă (Austria, Ungaria, Grecia, Franţa) nu a avut cum să le obţină. Pur şi simplu, pentru că nu există. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) a respins de fiecare dată aşa-zisele „date ştiinţifice noi sau suplimentare“ pe baza cărora, din raţiuni politice, diferite state membre au interzis cultivarea singurei plante modificate genetic a cărei introducere în culturi comerciale era aprobată la vremea respectivă în Uniunea Europeană.

O politică în dispreţul fermierilor

Conducerea Ministerului Mediului face o politică în dispreţul fermierilor din România, încercând să le blocheze accesul la noile tehnologii, unele dintre ele mult mai profitabile decât cele convenţionale. Asociaţiile de fermieri au transmis ministrului Borbély rugămintea de a aplica legislaţia în vigoare. Cu alte cuvinte, atunci când opinia ştiinţifică este pozitivă, când introducerea în cultură în scop comercial a unor plante transgenice nu afectează mediul şi sănătatea consumatorilor, iar interesul economic este major, să nu fie blocat accesul agricultorilor la noile tehnologii. Mai ales acum, când criza economică face ravagii în agricultura României.

La întâlnirea cu ministrul Borbély, la care am participat în calitate de reprezentant al Comisiei Ştiinţifice de Biotehnologie din Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, fermierii au demonstrat impactul pozitiv pe care-l are asupra mediului cultivarea plantelor tolerante la glifosat (principiu activ erbicid folosit de peste 40 de ani), impact determinat de reducerea numărului de tratamente cu erbicide de la şase la două, a consumului de combustibil şi, implicit, a emisiei de CO2 în atmosferă. Tentativele de blocare a introducerii rezultatelor progresului ştiinţific în agricultura României  sunt numeroase (vezi şi iniţiativa legislativă a doamnei parlamentar Varga, pe care o consider o gafă monumentală, făcută la „comandă politică“).

Date care acuză reaua credinţă

Se invocă frecvent siguranţa consumatorilor români. Dar UE importă anual aproape 40 milioane tone de boabe şi şroturi de soia. De unde? Din ţări care cultivă aproape exclusiv soia transgenică! Să lăsăm fermierii să decidă în privinţa oportunităţii aplicării unei tehnologii pentru care o instituţie independentă şi de maximă competenţă, cum este Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, a emis o opinie ştiinţifică pozitivă.  În aceste condiţii mă întreb ce face Guvernul României în privinţa adoptării noilor tehnologii agricole, mai ales în această perioadă de criză? Are România o politică în domeniul biotehnologiilor agricole? Cum servesc europarlamentarii interesele României în acest domeniu?

Prof. univ. dr. Elena Marcela Badea
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

֩ Comentarii