Imprimati articolul

Cea mai modernă piersicărie din România

• Interviu cu Horga Ioan din localitatea Sărăuş, judeţul Arad

Se spune că cine nu investeşte nu are viitor. De altfel, viaţa a dovedit în nenumărate rânduri aceasta. O dove­deşte şi interlocu­torul nostru, Ioan Horga, prin investiţiile realizate şi rezultatele economice obţinute.

– Privesc în jur şi încerc să-mi imaginez prin ce greutăţi a trebuit să treceţi pentru a reuşi implementarea acestui proiect…

– …Despre care aş prefera să nu povestesc, fiindcă a fost un adevărat calvar de care nu vreau să-mi mai amintesc. Dar mă bucur că am reuşit până la urmă să realizez această investiţie într-un domeniu la care ţin mult: legumicultura. Comuna Sălăuş are o tradiţie de peste 50 de ani în cultura legumelor.

Suntem cunoscuţi în toată Transilvania ca producători de legume în solarii şi ambiţia şi datoria noastră a fost de a produce într-un mod să zic mai modern, mai organizat, acele legume de care românii au mare nevoie. Dezideratul nostru a fost acela de a demonstra că se poate şi în satul meu, în comuna mea natală, să se facă treabă bună cum se face şi în Ungaria, şi în toate ţările europene.

Dacă poţi, fereşte-te de bancheri!

Nimeni n-a crezut, a fost un vis, dar, cum spuneam, am reuşit.
Am avut marele noroc să prind o conjunctură favorabilă şi să construiesc două hectare de seră la Sărăuş. Trebuia să fie trei, dar al treilea coleg a cedat în faţa sistemului bancar care, efectiv, a avut o atitudine de demolare psihică a fermierului.

Probabil, după regulile bancare, o atitudine corectă, dar după noi ele înseamnă o „ucidere“ a celor care vor să muncească. El a fost cel mai bun profesionist dintre noi, dar nu s-a specializat pe partea de a dialoga cu banca. Şi atunci banca l-a executat. Greşeala mare a băncilor este că dau bani la cei care n-au experienţă, n-au făcut în viaţa lor un gram de producţie, dar au ştiut să vorbească. Aşa sunt regulile bancherilor.

– Şi totuşi, dumneavoastră aţi reuşit… Cum aţi izbutit?

– Prin perseverenţă, multă, multă răbdare. În plus, am ştiut să cerem factorilor de decizie şi politici şi am crescut împreună cu ei, pentru că este un subiect nou investiţiile în agricultură. Şi necunoscut nici de către lumea politică, nici de către cea bancară.

Horticultura, în dizgraţia tuturor

– De ce spuneţi că e necunoscut, pentru că în agricultura României s-a investit mult în ani. Acum e altceva?

– În horticultură s-a investit infim. S-au cumpărat mai ales tractoare şi combine; cinste lor, fermierilor care au accesat, care au în curte o combină, un tractor. Dar pe partea de horticultură s-a demolat aproape întreg patrimoniul. La nivel naţional aveam 2.000 hectare de sere.

Nu ştiu cât mai este, dar puţin. Am avut sute de mii de hectare de vii şi pomi. Acum suntem cei mai mari importatori de fructe din Europa. Se zice că importăm 80% din producţia de fructe. Oamenii care astăzi sunt puşi în funcţii de conducere nu cunosc domeniul pentru că nu sunt specialişti în horticultură. Mergi să le ceri ajutorul şi ei nu te înţeleg. Ofiţerul de bancă sau domnul senator, văd că sunt produse pe piaţă, nu ştiu că sunt de la domnul ţăran italian, nu ştiu cu ce costuri se aduc în ţară, cât deficit comercial creează.

– Să revenim la activitatea dumneavoastră concretă.

– Avem un hectar de seră, construcţie modernă, funcţională care a fost pusă să facă legume şi îşi face treaba.
Livada cu 40 varietăţi de piersic

– Dar aveţi şi livadă. Ce suprafaţă are?

– Familia are o suprafaţă de aproximativ 50 ha de piersic. Am început să plantăm în 1996. La început au fost două hectare, apoi cinci, zece, iar acum avem în jur de 50 ha. Pe rod avem 10 ha, aproape 40 ha plantaţie tânără. 20 ha au fost făcute prin Programul SAPARD, iar restul prin resurse proprii. Avem în cultură un conveier varietal. Începem cu recoltatul în 15 iunie şi terminăm pe 15 septembrie. Avem în jur de 40 de varietăţi de piersic. Am avut şansa să cunoaştem cercetarea românească în domeniul piersicului, care a fost benefică pentru noi, de fapt a fost şansa noastră ca producători.

Distinsele doamne de la Staţiunea Băneasa, Ivaşcu Antonia şi Melania de la Valul lui Traian ne-au acordat şansa de a cunoaşte soiurile noi, noile tehnici de lucru în cultura piersicului, care este o cultură tehnică şi noi am fost un câmp fertil pentru tehnica modernă. Am aplicat cu stricteţe recomandările lor. Am profitat la maximum de disponibilitatea acestor cercetători, iar rezultatele apar. Roata este inventată, noi trebuie doar s-o învârtim.

– Probabil toţi investitorii aşteaptă ca aceste rezultate ale cercetării şi ale tehnologiei moderne să apară peste noapte, dar nu este chiar aşa.

– Trebuie să vii spre tehnologie şi să-ţi iubeşti meseria ca s-o aplici. Noi asta am făcut, mai cu sudoare, mai cu trudă.

– Aţi realizat acum o plantaţie ultramodernă. Cum valorificaţi producţia?

– E o problemă falsă. Dacă produci piersic cum scrie la carte, nu legi 50 de fructe pe ramură, legi doar 4-5, îl stropeşti, îl fertilizezi, viaţa te respectă, obţii producţie de calitate. Noi nu avem niciun fel de problemă în ceea ce priveşte desfacerea. Vindem fructele la supermarketuri şi pe piaţa liberă. Asta pentru că producţia mea este de calitate europeană. Eu mă bat cu italianul şi cu grecul.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii