Imprimati articolul

Ce putem prelua din modelul francez de producere a seminţelor

În Franţa, istoricul producerii de sămânţă de porumb datează de peste jumătate de secol, încă din anii ’60 cultivându-se aici numai hibrizi. Francezii au avut de ales la început între a importa din SUA sau a învăţa de acolo cum să-şi producă propria sămânţă. Cum era şi firesc pentru o asemenea putere agricolă, au ales să meargă la americani pentru a se pune la punct cu tehnologia. Astăzi, sămânţa franceză se bucură de o imagine care cu greu va putea fi egalată.

Franţa, în topul mondial

La momentul de faţă, Franţa reprezintă primul producător european, alături de Ungaria, cu o suprafaţă de două ori mai mică. SUA exportă doar 10% din producţia locală (cu precizarea că marile companii americane produc sămânţă şi în alte ţări) iar Chile vine cu cantităţi mici şi numai în contrasezon. În ultimii 25 de ani, suprafeţele cultivate în Franţa cu porumb pentru sămânţă au oscilat între 40 şi 50 de mii ha, atingând, în mod excepţional anul acesta, 65 mii de ha ca urmare a scăderilor mari de stocuri înregistrate în ultima vreme.

Din totalul produs, 55% merg la export numai în Europa. Această realizare se datorează, în primul rând, imaginii foarte bune pe care şi-au construit-o în timp seminţele produse aici.

Organizarea reţelei de multiplicare

Factorul esenţial în înregistrarea acestor performanţe îl reprezintă condiţiile climatice favorabile de care se bucură Franţa. Acestora li se adaugă sistemul de irigaţii prezent oriunde există lot semincer, pentru că, trebuie precizat, în Franţa niciunui producător nu i se permite să obţină sămânţă dacă nu este dotat cu sistem de irigaţii. Nivelul de precipitaţii în Franţa este dublu pe întregul an faţă de cel din România şi, cel mai important, acestea cad în momente-cheie pentru cultură. La toate acestea contribuie şi condiţiile stricte de izolare şi producţie care dau o capacitate medie de germinare de 96% şi o puritate de aproape 100%.

În aceste condiţii, companiile producătoare sunt interesate de reţeaua franceză de producţie datorită competitivităţii seminţelor care, deşi sunt mai scumpe, oferă caracteristici apreciate şi constante. Un alt factor atractiv pentru cei care investesc aici îl reprezintă unităţile numeroase de producţie în care se obţin hibrizi ce corespund unei pieţe foarte variate şi segmentate. Vorbim de circa 1.200 de varietăţi produse în Franţa, în vreme ce România şi Ungaria produc între 200 şi 250 de varietăţi.

Federaţia fermierilor şi amelioratorilor

Atât producătorii individuali, cât şi întreprinderile specializate sunt reunite sub cupola Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi Sorg din Franţa (FNPSMS). Aceasta se ocupă, în primul rând, cu organizarea din punct de vedere tehnic şi contractual a producţiei de seminţe.

Prin acţiunile realizate pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, de la semănat până la recoltare, asigură obţinerea unor producţii de calitate. Tot Federaţia se ocupă de cercetare în vederea îmbunătăţirii rezultatelor pe care le popularizează în rândul producătorilor, promovează seminţele pe plan internaţional şi observă ce se întâmplă pe piaţa celorlalte state. În plus, aceasta negociază modul de plată a fermierilor multiplicatori şi îi reprezintă în faţa guvernului sau a Comisiei Europene.
Garanţia succesului

În cadrul FNPSMS, atât societăţile franceze cât şi cele internaţionale care au ales să pătrundă pe această piaţă sunt organizate în Departamentul numit SEPROMA. Nouă amelioratori activează aici: trei mari – Monsanto, Pioneer, Syngenta, trei medii – KWS, Limagrain, RAGT şi trei mai mici – Caussade, Euralis şi Maisadour.

Pentru siguranţa de aprovizionare, fiecare companie ştie exact ce şi cât trebuie să producă. Sămânţa este obţinută fie direct, fie prin subcontractanţii, care sunt în jur de 3.000 la număr.

Ei sunt agricultori de talie medie, cu maximum 100 ha, din care în medie 18-30 ha sunt folosite pentru producţia de sămânţă. Ca şi companiile, la rândul lor multiplicatorii sunt grupaţi la nivelul Federaţiei în AGPM – Asociaţia Generală a Producătorilor de Porumb, iar la nivel regional sunt reprezentaţi de 20 sindicate. Federaţia joacă un rol-cheie în pregătirea tehnică a producătorilor, informându-i la zi cu ultimele tendinţe şi noutăţi în domeniu.

Datorită impresionantei reînnoiri varietale, producătorii trebuie să dea dovadă de o mare capacitate de adaptare. Fiecare soi nou face obiectul unui sistem specific (distanţa dintre rânduri, decalajul dintre formele parentale androfertile etc.).

În această perioadă delicată, în care miza principală este puritatea seminţelor, producătorii beneficiază de o asistenţă importantă. În fiecare an, timp de trei săptămâni, în luna august primesc zi de zi vizita unui controlor din partea sindicatului, pentru a coordona împreună activitatea de castrare şi a stabili calendarul şi priorităţile. De asemenea, odată pe săptămână ajunge în câmp şi tehnicianul din partea companiei pentru care produc sămânţă. Controlorii din partea Serviciului Oficial de Control şi Certificare (SOC), un fel de braţ tehnic al Ministerului Agriculturii, efectuează şi ei o supraveghere a parcelelor, întregul sector fiind aşadar mobilizat în serviciul calităţii.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2009

֩ Comentarii