Imprimati articolul

Ce mai faceţi, domnule... Dragomir BALAJ?

La Biblioteca Naţională căutam în mai multe colecţii de ziare câteva recenzii apărute la nişte cărţi care mă interesau. Spre surprinderea mea, în ziarul România liberă din 20 septembrie 1968, mă opresc la o informaţie: „La Paris au început lucrările celei de-a 18-a sesiuni a Consiliului Organizaţiei Europene şi Mediteraneene pentru Protecţia Plantelor (OEPP). Delegatul român, dr. D. Balaj, a fost ales membru în Comitetul Executiv.“
Am aflat ulterior că a făcut parte din această organizaţie de prestigiu încă din anul 1962 până în 1989, când s-a pensionat, participând la toate sesiunile anuale.
Să-l cunoaştem. S-a născut la 30 iulie 1929 în Huedin, judeţul Cluj. Este biolog de profesie, dar cele mai importante lucrări ştiinţifice le-a elaborat în domeniul protecţiei plantelor.

În anul 1955 a fost încadrat entomolog la Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară. În această calitate a participat direct la controale fitosanitare şi analize pentru depistarea dăunătorilor de carantină la produsele vegetale provenite din import sau de pe teritoriul ţării.

În calitate de şef de laborator la Secţia de Protecţia Plantelor a efectuat direct şi a coordonat lucrări de cercetare ştiinţifică în domeniul protecţiei plantelor hortiviticole, publicând singur sau în colaborare numeroase lucrări despre filoxera şi erinoza viţei-de-vie, viespea cu ferăstrău a merelor, cicada gheboasă a pomilor, larvele miniere la pomi etc. Se disting în mod deosebit: Tratat de zoologie agricolă; Tratat de Entomologie agricolă; Entomologie horticolă (curs universitar); Îndrumător de protecţia plantelor; Controlul fitosanitar în agricultură.

În calitate de director al Consiliului Superior al Agriculturii, a reuşit să refacă treptat această reţea, fără de care întreaga activitate de protecţia plantelor era paralizată. În urma unei noi reorganizări a ministerului, D. Balaj a trecut la conducerea Inspecţiei de Stat pentru Carantină Fitosanitară şi Protecţia Plantelor, activitate pe care a desfăşurat-o până la pensionare, în 1989.

A participat nemijlocit la întocmirea proiectelor, ducerea tratativelor şi la parafarea unor convenţii de colaborare în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor cu 15 ţări, majoritatea din Europa (o parte dintre aceste convenţii sunt în vigoare şi în prezent).

- Şi acum, la atâţia ani după pensionare, te ţii „tare“, zilnic eşti în plină activitate, scrii de mama focului la reviste de specialitate, dar te ocupi şi de nepoţel, cu lecţiile pentru şcoală.

- Aşa este. La câţiva ani după pensionare, la propunerea regretatului dr. doc. Tudorel Baicu, directorul Institutului de Cercetări pentru Protecţia Plantelor, m-am reangajat aici şi aproape şase ani am coordonat activitatea de consultanţă şi extensie. Nici în prezent nu am renunţat complet la activitate, colaborând în mod regulat la mai multe publicaţii.

- Să dea Domnul să fii sănătos în continuare, să fii tot la fel de activ încă mulţi ani de aici înainte!

Teodor Marian
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2010

֩ Comentarii