Imprimati articolul

Cântecul, zestrea pentru eternitate a Stanei Stepanescu

Despre Stana Stepanescu specialiştii în folclor spun că este cea mai bună voce apărută în Banatul de Munte în ultimii zece ani. Fata din satul Rusca Teregova din judeţul Caraş-Severin doineşte ca o privighetoare în zori de zi. A împlinit 18 ani şi a câştigat o sumedenie de premii la marile festivaluri-concurs din ţară.

Este un copil aparte şi un artist atipic. Învaţă carte de căpătâi la Caransebeş, păstrează mireasma satului natal, dar niciodată n-a avut vreun profesor de muzică. A muncit singură, şi-a urmat destinul, glasul inimii şi şi-a dăruit sufletul fără condiţii. Adică a cântat şi pentru săraci şi pentru bogaţi.

Am întâlnit-o la un festival folcloric pentru copii cu mulţi ani în urmă. Ieşise de pe scenă, părea fericită şi cu glas stins şi zâmbet de înger m-a rugat să-i fac o fotografie. I-am făcut şi simţeam că peste ani copilul acela o să ajungă un mare artist. Avea voce bună, priviri cuminţi, simţeai cum se dăruieşte cântecului şi doi părinţi minunaţi care credeau în steaua şi destinul ei.

Marea împlinire

Festivalul acela a fost începutul. Au urmat celelalte, cu victorii mai mari şi mai mici. Stana avea ambiţie, ştia că poate mai mult, continua să cânte şi să concureze în toată ţara. Avea nevoie de competiţie ca un sportiv adevărat, voia să-şi verifice limitele, să arate că darul primit de la Dumnezeu este pentru toţi cei din jur.

Anul 2009 a fost unul de referinţă pentru fata care nu ştie să fie tristă. A culminat cu câştigarea premiului I la Festivalul concurs de la Mamaia. În acele zile am trecut prin satul său şi m-am oprit în casa unde îşi plămădeşte visele. O casă mare de oameni gospo­dari şi iubitori de cântec. O casă unde fiecare suflet ştie să doinească, unde bucuria, munca şi dragostea alungă chinul şi durerile. Acolo l-am cunoscut şi pe tăicuţu', un bătrân trecut de 70 de ani, bunicul Stanei, un om înţelept care a ştiut să străbată viaţa însoţit de cântec. A cântat şi el în tinereţe. O mai face şi astăzi în gând sau când nu-l aude nimeni. Uneori îi mai cântă şi Stanei. Îmi arată trofeele nepoatei sale. Are o cameră plină, e ca un altar în care vine în fiecare zi să verse o lacrimă de dor şi bucurie. Despre viitorul acestei copile nu zic nimic.

Recent am auzit-o pe un post de televiziune că nu o să mai participe la festivaluri - concurs de folclor. Acum Stana Stepanescu este pe culmi. Simte mireasma gloriei şi succesului. Important este să-şi păstreze cuminţenia şi să nu-şi piardă cumpătul. Să rămână acelaşi copil de ţărani, simplu, frumos, să-şi poarte satul în suflet şi să nu-şi vândă cântecul şi sufletul pentru un pumn de arginţi. Altfel totul e zadarnic, pentru că omului matur de mâine îi va fi dor de copilul înţelept de astăzi. Or, mari artişti ajung doar cei atinşi de lacrima îngerilor şi de zâmbetul lui Dumnezeu.

Nicolae Pătruţ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2010

֩ Comentarii