Imprimati articolul

Cântecul din urmă al fazanului

Începutul anului 1973 prevestea dezvoltarea unui proiect ambiţios şi fără precedent în ţara noastră. Obiectivul acestuia îl constituia înfiinţarea a 16 ferme de creştere a fazanilor pentru vânătoare. Astfel, se dorea obţinerea unor producţii care aveau să pornească pe calea străinătăţi. Acesta era, de fapt, începutul creşterii fazanilor într-un sistem industrial intensiv. Proiectul s-a dovedit a fi viabil doar pentru o scurtă perioadă de timp, mirajul creşterii fazanilor în ferme specializate destrămându-se treptat după căderea regimului comunist. Dacă în apogeul acestei îndeletniciri România exporta aproximativ 400.000 de fazani astăzi, cu eforturi considerabile, abia mai putem livra 30.000 de capete.

Mai avem doar două ferme industriale

Realitatea actuală a fermelor pentru creşterea acestor păsări ne dezvăluie sfârşitul tragic a ceea ce se dorea un proiect de succes. În mod inevitabil, schimbarea politicilor agricole, scăderea cererii pe piaţă şi lipsa investiţiilor au condamnat la moarte sigură fermele pentru fazani. În prezent, din cele 16 ferme înfiinţate iniţial mai funcţionează doar două.

Una dintre cele două unităţi care au rezistat în faţa prăduitorilor este cea din comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu. Cu ajutorul şefului fazaneriei, domnul Mihăiţă Tache, am încercat să înţelegem câte ceva din activitatea de aici.  Imaginea pe care am văzut-o este impresionantă, dacă ţinem cont de anii grei care au trecut peste ea. Este drept, efectele schimbării sunt evidente la nivel productiv, dar mult mai evidente sunt eforturile de ani de zile ale oamenilor de aici pentru a salva o unitate care părea sortită pieirii.

Producţii din ce în ce mai mici

Amplasată undeva la marginea pădurii, fazaneria de la Ghimpaţi ocupă o suprafaţă de 11,7 ha, din care 5 ha sunt destinate volierelor. Fazaneria fost concepută să funcţioneze la o capacitate de 30.000 de pui de o zi anual, dar treptat producţia a scăzut până aproape de 10.000 de capete.
În prezent, sunt crescuţi doar 6.000 de fazani. Rasele care se regăsesc în cadrul ei sunt fazanul comun şi fazanul tenebros.

Rentabilitate, pe măsura cererii

Despre eficienţa economică a unei astfel de afaceri, domnul Tache ne-a spus că ar putea fi profitabilă în condiţiile în care ar exista o producţie mare şi o cerere pe măsură.

Potrivit domniei sale, dacă ţinem seama că un fazan ajunge la maturitate la opt luni, creşterea lor nu este o îndeletnicire uşoară. Presupune multă muncă şi investiţii. Investiţii pe care nimeni nu şi le asumă. Este drept, sprijinul pe care fazaneria Ghimpaţi îl primeşte de la Direcţia Silvică Ghimpaţi este, cel puţin, încurajator dar nu este de ajuns. Cheltuielile suportate pentru întreţinerea fazaneriei de-a lungul unui an se pot ridica şi la 2 miliarde de lei. Această sumă este recuperată din vânzarea celor 5.000 de fazani, dar beneficiile sunt nesemnificative.

Exportul, mai mult un deziderat

Ţinând cont de exporturile mari pe care le realiza ţara noastră în perioada de vârf a fermelelor de creştere, una din întrebările care îşi caută răspuns în contextul actual este care va fi soarta fazanilor din România. Adevărul este că şansele nu vin dinspre porţile străinătăţii, exportul fiind în ultima vreme mai mult un deziderat.

Pe piaţa comercializării fazanilor avem drept competitor o ţară a cărei producţie depăşeşte resursele noastre. Este vorba de Ungaria, unde preţul cu care se valorifică aceste păsări este considerabil mai mic decât cel practicat la noi. În aceste condiţii Italia, cunoscută ca fiind cea mai mare importatoare de fazani, alege să încheie parteneriate cu cei care oferă un preţ avantajos.

Cât despre piaţa fazanilor în România, domnul Tache consideră că nu este foarte bine conturată şi că singurul colac de salvare a celor care mai cresc fazani vine din partea asociaţiilor de vânătoare. De altfel, spre fondurile de vânătoare private pleacă şi cea mai mare parte a fazanilor din Ghimpaţi.

Aparatură de pe vremea...

În ceea ce priveşte modernizarea, acţiunile desfăşurate în acest sens au fost destul de puţine. Unele îmbunătăţiri au fost făcute în cele două hale de creştere a puilor. Investiţiile făcute au vizat izolarea termică şi cumpărarea unor eleveuze pe bază de senzori, menite să asigure  căldura necesară puilor. În ceea ce priveşte volierele, acestea au fost schimbate ultima oară în 1996.

Din cauza căderii masive de zăpadă au fost distruse  la aceea vreme voliere amplasate pe o suprafaţă de 10 hectare. În urma investiţiilor făcute au putut fi reconstruite doar pe o jumătate din suprafaţa iniţială. Sala de reproducţie este compusă din trei incubatoare, cu o capacitate de 6.000 de ouă pe serie, şi din trei eclozoare. După cum ne-a spus şeful fazaneriei, această aparatură este la fel de bătrână ca şi ferma.

Pe lângă fazanii crescuţi pentru vânătoare, în unitatea de la Ghimpaţi există şi un nucleu de fazani de decor: fazanul auriu, fazanul regal, a cărui coadă poate ajunge şi la un metru, fazanul argintiu şi fazanul diamant. Spre deosebire de cei destinaţi vânătorii, aceştia au nevoie de condiţii aparte, de aceea sunt crescuţi doar în captivitate.

Preţuri la care se comercializează fazanii din unitatea de la Ghimpaţi sunt:

- puii de 30 de zile costă 6,4 lei bucata;
- preţul unui pui de 60 de zile – 12,7 lei;
- la vârsta de 90 de zile preţul este de 19 lei;
- fazanul de 120 de zile costă 25 de lei;
- la vârsta de 150 de zile, preţul este de 30 de lei.

Grija cu care au fost însă folosite de către angajaţi a făcut ca şi astăzi să funcţioneze la parametri normali. În ciuda tuturor impedimentelor pe care le întâmpină, domnul Tache are credinţa că fazaneria din Ghimpaţi va rezista timpului şi că pentru fazanii de vânătoare din România vor veni şi vremuri mai bune.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii