Imprimati articolul

Bursa Româna de Mărfuri
Vrea să ordoneze piaţa cerealelor (III)

Aşa cum prezentam în numerele trecute ale revistei noastre, un grup de iniţiativă din agricultura şi comunitatea ştiinţifică încearcă să sensibilizeze oficialităţile în găsirea unor structuri care să înlăture actualele distorsiuni de pe piaţa agricolă. Una dintre propunerile lor se referă la implicarea Bursei de Mărfuri în procesul tranzacţiilor cu produse agricole.

Părerea economiştilor
Econ. Otilia Manta, preşedinte al Grupului Român pentru Investiţii şi Consultanţă (RGIC), cea care a convins câţiva specialişti din agricultură să dea o mână de ajutor activităţii de la BRM

„Este nevoie de depozite BRM, dar şi de depozite intermediare pentru tranzacţii.

Depozitele sunt esenţiale pentru că, odată cu ele, apare alternativa de a păstra marfa în aşteptarea unui preţ mai bun. Asta înseamnă intervenţie prin fonduri UE.
A doua investiţie pe care o propune BRM este un laborator de evaluare şi certificare a calităţii produselor agricole.

Din câte ştiu, la bursă avem o platformă de tranzacţionare şi echipa BRM, care este pregătită să tranzacţioneze. Avem societăţile agricole, cele comerciale şi persoanele fizice autorizate. Ce nu avem, dar ele există pe piaţă, sunt fondurile de garantare FGCR şi FGCIMM, cu rol în emiterea scrisorilor de garanţie.

Ne mai trebuie o instituţie de finanţare astfel încât banii să vină din două surse: credite bancare şi subvenţii derulate prin APIA.

Bursa nu are cum să finanţeze inputurile producătorilor, dar ar putea să funcţioneze pe baza unui protocol cu CEC-ul, de exemplu, prin care producătorii să primească finanţare pentru depozitare şi să nu mai fie constrânşi să vândă atunci când nu vor.

O altă prioritate o reprezintă punerea în aplicare a Legii privind certificatele de depozit prin care s-ar putea debloca şi scoate la lumină calitatea produselor, care sunt depozitate de marii angrosişti pentru că însuşi certificatul de depozit ar putea constitui un instrument de tranzacţionare pe Bursa Română de Mărfuri.

Un punct de vedere al oficialităţilor

• Vânzarea la termen, o soluţie împotriva angrosiştilor Septimiu Stoica, preşedintele BRM

„La prima discuţie pe care am avut-o cu fermierii am vrut să aflu ce cred ei că ar trebui făcut pentru ca BRM să le fie utilă, să aibă încredere în acest sistem şi să tranzacţioneze produsele prin bursă. Am vrea ca, pentru început, să lansăm nişte ordine pentru a vedea dacă putem să generăm tranzacţii, să constatăm funcţionalitatea mecanismului.“

Câteva paradoxuri
„Când ai o piaţă, afirmă domnul Stoica, pentru ca tranzacţiile să aibă loc trebuie să ai prezente ca manifestări de dorinţă cererea şi oferta.

La ora actuală ne aflăm în situaţia paradoxală în care, deşi tranzacţiile au loc în afara bursei, cererea şi oferta se întâlnesc în mediul economic şi nu reuşim să le aducem, în acelaşi timp, faţă în faţă. Am avut fie tentative izolate de cerere, fie de ofertă. Trebuie un efort comun de voinţă pentru a începe negocierile bilaterale.

Toată lumea, măcar principial, este de acord că bursa este un instrument util, mulţi se miră că nu reuşim să convingem participanţii să fie simultan prezenţi în ring. Întrebarea mea este dacă producătorii ar fi de acord să lanseze pentru o anumită perioadă ordine de vânzare la Bursa de Mărfuri.

Sigur că şi preţurile ar trebui să fie competitive pentru că, altminteri, «experimentul» nu ar avea şanse de reuşită şi frustrările pentru ambele părţi ar zădărnici o bună perioadă tentativele următoare.

Problema este că piaţa este dominată de marii cumpărători, ei au pâinea şi cuţitul, cum s-ar spune, şi evident nu au niciun interes să vândă pe o piaţă concurenţială şi transparentă cum este Bursa de Mărfuri.

Dacă ar exista o solidaritate la nivelul producătorilor autohtoni, care să spună că nu vând nimic decât prin bursă atunci, vrând-nevrând, ar ceda şi contrapartida. Eu nu cred că aceşti mari jucători ar putea să recunoască public că vor să profite de o conjunctură care îi favorizează.

Pentru producători esenţial este să vândă pentru a putea relua ciclul de producţie. De aceea, o a doua soluţie posibilă ar fi ca ei să primească finanţare în baza unor contracte la termen, adică ar primi bani pe ceva care a fost vândut de la început şi ar avea deja asigurat un preţ de vânzare, dar şi o parte din suma care să le permită intrarea în circuit.

Dacă pe o piaţă, la vedere, sunteţi constrânşi de a vinde imediat, din nevoia depozitării şi a finanţării, atunci pe piaţa la termen, care se conturează şi ea, producătorii capătă nişte atuuri, în principal acela de a aştepta.

În aceste condiţii presiunea nu mai este aşa de mare. Iar dacă de la un an la altul producţia este vândută înainte de a fi obţinută şi nu mai au grija desfacerii, exemplul acesta poate deveni molipsitor, iar cei care cumpără pot să rupă această solidaritate pentru că, până la urmă, sunt şi ei concurenţi între ei. Şi atunci până la final se văd nevoiţi să vină la bursă şi să avem o piaţă adevărată.

Nu îmi fac iluzia că trăim într-o lume perfectă şi o economie ideală, în care funcţionează numai forţa pieţei. De aceea, rolul statului în acest sens ar putea fi acela de a fixa preţul, dar mai ales de a stabili regulile jocului, transparenţa şi corectitudinea.“

Spolierea producătorilor

Prof. univ. dr. Ioan Oancea
„În discuţiile noastre despre o bursă a cerealelor trebuie să pornim de la faptul că agricultura are nişte particularităţi pe care, din păcate, multă lume le trece cu vederea. Una dintre cele mai importante este că în agricultură se cheltuieşte un an de zile şi veniturile se obţin la sfârşitul perioadei agricole.

Trebuie văzut în ce măsură Bursa de Mărfuri poate contribui la sprijinirea unităţilor agricole în aşa fel încât acestea să fie atrase către bursă şi să contribuie la îmbunătăţirea acestei situaţii.

Din datele de care dispun, aproximativ 5 milioane ha de teren arabil nu au fost cultivate. Ca om care mi-am desfăşurat ani mulţi în agricultură atât la nivel de unitate, de judeţ, cât şi la nivel central, ceea ce se întâmplă în România mi se pare o crimă. Cred că fiecare dintre noi trebuie să facă ceva pentru a se cultiva pământul şi să se crească animalele astfel încât să asigurăm necesarul de trai pentru populaţie, dar şi ceva disponibilităţi pentru export.

În agricultură, cel mai greu este să faci producţie agricolă. Din păcate, în ultimii 20 de ani s-a făcut foarte puţin pentru cei care produc, dar s-a făcut mult pentru cei care comercializează. Aceştia din urmă nu înţeleg că, dacă nu au producţie agricolă, atunci nu vor avea ce depozita. Noi am studiat ce se întâmplă pe linie de producţie agricolă în ţările cu agricultură performantă. În Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Germania, SUA sunt legi foarte clare care îi sprijină pe agricultori.

În SUA, absolut toate băncile sunt obligate prin lege să dea 40% din creditele din circuit pentru producţia agricolă, în vreme ce în România doar 1% din creditele bancare sunt pentru producţia agricolă directă.

Ori noi, ca Bursă, trebuie să găsim soluţii de a interveni fie la Ministerul Agriculturii, la Comisiile de Agricultură din Parlament pentru a îmbunătăţi cadrul legislativ. Dar pentru asta trebuie să ne stabilim o viziune clară şi să venim cu propuneri către aceste organisme de a fi susţinuţi, astfel încât cel care cultivă pământul să ştie că are cineva grijă de el. Că altfel lasă tot şi se apucă de altceva.“

Statul suntem noi

„Statul suntem noi toţi, continuă prof. Oancea, întreaga populaţie care mănâncă în funcţie de cât se produce. Iar pentru a avea ce mânca în continuare trebuie să contribuim cu toţii, astfel încât fermierii să aibă condiţii pentru a face agricultură performantă. Dacă îi sprijinim vom vedea ce cotitură va lua agricultura românească.

Trebuie construită o infrastructură, o reglementare. Finanţarea şi garantarea creditului, inclusiv prin controlul pieţei produselor agricole. Discutam cu cei din Patronatul Morărit Panificaţie că aproape 70% din grâul românesc se vinde pe alte căi, pe piaţa neagră.

Deocamdată suntem la început de drum, vom mai avea întâlniri, în special cu depozitarii şi procesatorii, sperăm să ajungem la nişte concluzii care să determine funcţionarea Bursei Române de Mărfuri şi pe domeniul agriculturii şi al industriei alimentare.“

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 5, 1-15 MARTIE 2009

֩ Comentarii