Imprimati articolul

Borhotul de bere, în hrana animalelor

Borhotul de bere face parte din categoria reziduurilor industriale apoase cu utilizare furajeră, rezultat din procesul fizic şi chimic de producere a berii. Este alcătuit din boabele sparte de orzoaică, după separarea mustului. Resturile solide mai conţin până la 75% din substanţele proteice, până la 80% din grăsimi şi 20% din glucidele furajului iniţial folosit la fabricarea berii. Astfel, la un conţinut de 25% substanţă uscată, borhotul de bere are o valoare nutritivă ridicată. Datorită extragerii amidonului şi creşterii concomitente a conţinutului de celuloză, furajul are, totuşi, un coeficient de digestibilitate mai mic decât  al grăunţelor din care provine.

Recomandări

În hrana animalelor este indicat să fie administrat proaspăt, neputându-se conserva nici măcar câteva zile din cauza conţinutului mare de apă şi proteine ce favorizează procesele fermentative nedorite, în urma cărora rezultă acid butiric. Având în vedere acest aspect, decisivă pentru utilizarea în alimentaţia animalelor este aprecierea organoleptică, în raţie introducându-se numai borhoturile bune, cu aspect şi culoare caracteristice furajului respectiv. Cele cu miros înţepător acru, respingător, al căror gust a devenit amar sau acru din cauza unei fermentaţii sau alterări sunt excluse. Ca regulă permanentă pentru crescătorii care-l folosesc în hrana animalelor, se recomandă înlăturarea din jgheaburi a resturilor neconsumate. La vacile în lactaţie, borhotul de bere stimulează producţie de lapte, înregistrându-se creşteri de până la 16%.

Raţiile zilnice

Se pot administra zilnic 10-20 kg de borhot proaspăt. Despărţirea acestor cantităţi în timp îndelungat trebuie evitată, deoarece creează perturbări ale metabolismului mineral şi proteic. De aceea, raţia furajeră ce include borhotul de bere necesită obligatoriu un supliment de calciu deoarece este sărac în acest element. În acelaşi  timp, prin hrănirea  masivă a vacilor şi junincilor gestante cu borhot de bere, nu se poate asigura necesarul optim de vitamină D, care, asociat cu o insuficientă iradiere, reprezintă cauza naşterii unor viţei la care este prezent aşa zisul rahitism frust.

Aceasta impune utilizarea furajului cu precauţie în alimentaţia junincilor gestante şi a vacilor în perioada repausului mamar şi scoaterea din raţie în ultima lună de gestaţie.

În hrana porcilor la îngrăşat se poate da în cantităţi de 2-4 kg pe zi. Deoarece porcinele îl digeră greu, un adaos de lapte degresat îmbunătăţeşte asimilarea substanţelor nutritive. Oilor în lactaţie, cât şi tineretului la îngrăşat li se pot da 12 kg borhot proaspăt pe zi. De precizat este că folosirea furajului în hrana cabalinelor nu este indicată. În amestec cu concentrate şi grosiere tocate, poate fi administrat în cantităţi de 5-7 kg pe cap.

Alte utilizări

În perioada de stabulaţie, borhotul de bere proaspăt  poate fi folosit pentru umectarea paielor, plevei şi cocenilor, socotind 25-35 kg borhot la 100 kg de nutreţ grosier tocat. Astfel preparat furajul poate fi dat în hrana animalelor după 6-10 ore, în nici un caz după mai mult de 24 de ore. Dat fiind conţinutul ridicat în proteină, borhotul de bere uscat - a cărui valoare  nutritivă  este de 0,83 u.m şi 143 g poate fi utilizat pentru echilibrarea proteică a alimentaţiei diferitelor categorii de animale.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2010

֩ Comentarii