Imprimati articolul

Bolnavii care se nasc a doua oară

Sătenii din Copuzu păcălesc moartea, botezându-se din nou, în noaptea de Înviere

Ani de zile, minţi deştepte s-au căznit să găsească remedii împotriva unor boli devastatoare. Cu mai mult sau mai puţin succes... Dar, într-un sat uitat de lume din inima Bărăganului, oamenii păcălesc de sute de ani boala şi, implicit, moartea. În noaptea de Înviere, bolnavii, botezaţi încă din primele luni de viaţă, sunt rebotezaţi.

Ei primesc alte nume decât cele cu care au pornit în viaţă. În felul acesta – spune credinţa populară – boala, şi chiar moartea, sunt trase pe sfoară, ele căutând pe mai departe persoanele ştiute, nu pe cele tocmai botezate.

Ritual împotriva epilepsiei

În apropiere de Slobozia se întinde - mai la şoseaua naţională ce merge spre mare - comuna ialomiţeană Balaciu. Satul Copuzu aparţine de aceasta şi, la prima vedere, pare doar unul uitat de lume şi de civilizaţie. Totuşi aici, de sărbătorile Paştelui, vine lume din tot Bărăganul, din Bucureşti, din Prahova, din Vrancea, din Argeş, de peste tot. Motivul afluxului de cetăţeni este unul straniu şi, cel puţin în sudul României, inedit.

Aici, în noaptea de Înviere, bolnavii fără speranţe se nasc a doua oară. Într-un mod ingenios, ei păcălesc boala nemiloasă şi crudă, care ar putea să-i ducă într-un final la moarte. În cimitirul micii bisericuţe din sat, bolnavii, toţi de rit ortodox, sunt botezaţi din nou.

Evenimentul are destulă amploare, căci numai în noaptea de Înviere se poate face acest lucru. În nicio altă zi sau noapte din an botezul nu are leac şi bolnavii nu se vindecă de suferinţele lor. Satul este potopit de oameni cu probleme de sănătate, veniţi din toate colţurile ţării, ca să scape de ele.

Dar nu mereu îţi e dat să păcăleşti boala. Suferinţa. Durerea. Din păcate, cum aveam să aflu, nu toate bolile îşi află tămăduire prin botez. Doar acelea cauzate de nervi, de spaimă, de stres. Epilepsia este una dintre cele care se vindecă definitiv. Copii şi adulţi au scăpat de ea, rebotezându-se.

Botezul

Nu e târg, nu e nedee, nu e altă sărbătoare, dar satul se umple în Săptămâna Patimilor în mod aproape bizar. Pentru că botezul este un adevărat ritual. Bolnavii şi familiile lor vin la Copuzu înainte de noaptea de Înviere. Cu două, trei zile înainte, măcar... Trebuie găsiţi, pentru început, naşii.

Doritorii de vindecare au de ales dintre cele câteva sute de familii din sat. Numai că, după cum spun oamenii, nu toţi naşii din Copuzu au leac. Vindecarea depinde în mare măsură de credinţa şi seriozitatea naşilor. De aceea, unii săteni au năşit câte 25-30 de cazuri, alţii numai câte trei, patru. După alegerea naşilor, se cade de acord asupra numelui care va fi dat bolnavului. Odată îndeplinită şi această condiţie, se trece la lucrurile mai practice.

Naşul îi cumpără finului haine noi şi, chiar atunci în cimitir, îl îmbracă – obligatoriu, că altfel nu mai are niciun efect – cu ele. Tot atunci este rostit noul nume al bolnavului, se spune cu voce joasă Crezul, se fac cruci pe tot timpul ritualului. După ce preotul intră în biserică, intră şi naşul cu finul. Se duc împreună şi se închină la icoane, se roagă, stau la toată slujba. Din părul proaspătului botezat curge apa, căci nu se şterge cu prosopul. Dar prin picăturile de apă se scurge şi boala. Aşa se spune din bătrâni.

Naşul

Îl trag de limbă pe un bărbat care a năşit pe cineva, nea Gică, aşa îl strigă cunoscuţii. Îmi spune că a fost de mai multe ori naş şi afirmă că, dacă va mai fi solicitat, va mai boteza şi alţi bolnavi: „Nu e un botez adevărat – povesteşte el – dar pare să aibă leac. Finii mei, cei mai mulţi, s-au făcut bine, dom’le... Acuma e important un lucru: naşii să fie cununaţi religios, la biserică şi să fie ortodocşi.

E important ca omul sau copilul care a fost botezat să fie strigat după botezul din noaptea de Înviere, cu numele dat atunci. Adică dacă a fost până atunci Gheorghe, să-l cheme după botez Ion. Nu se modi­fică, dom’le, nici certificatul de naştere, nici buletinul de identitate. Dar omul mai capătă un nume. Şi boala, dacă-l ştia pe Gheorghe, îl caută pe mai departe pe Gheorghe. Ea nu ştie de Ion. Că e proastă, aşa deşteaptă cum e... Şi-l lasă pe bolnav în pace.“

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii