Imprimati articolul

Biserica de lemn „Sf. Nicolae“ Bilbor, leagăn al ortodoxiei

În baza mărturiilor, în lipsa puţinelor date istorice existente este extrem de greu de stabilit care a fost viaţa localnicilor pe aceste meleaguri ale Bilborului. Din vremurile vechi ale secolelor trecute, se ştie doar că oamenii se ocupau, în general cu munca la pădure şi crescutul animalelor.

Credincioşi din firea lor, dar săraci, bilborenii n-au avut posibilitatea ridicării unui locaş de cult până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Până atunci ei se ruga în mici bisericuţe de lemn, unde un preot le ţine slujba. Târziu de tot localnicii au hotărât şi stabilit locul unde va ridicată o biserică.

Ea a fost construită din lemn de către meşteri bucovineni, adică după sistemul bisericilor înălţate de marele voievod Ştefan cel Mare. Această primă ctitorie din Bilbor a fost sfinţită în anul 1837 de către Episcopul român Ioan Lemeny în onoarea Sfântului Nicolae.

Mai tare ca hoardele barbare

De-a lungul anilor, biserica a fost pradă vitregiilor de tot felul, începând cu cele istorice, războaie, mişcări sociale, dar şi vitregiilor naturii. În timpul revoluţiei paşoptiste, în vara anului1847, arhiva bisericii a fost distrusă, dispărând astfel numeroase şi importante documente.

În perioada Primului Război Mondial, biserica a fost devastată, iar casa parohială distrusă de către armata maghiară. În acele vremuri grele de răstrişte, preoţii bisericii şi-au adus o imensă contribuţie la încurajarea şi păstrarea identităţii naţionale. La 1 noiembrie 1925, într-o atmosferă deosebită, de sfântă sărbătoare, s-a făcut înscăunarea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.

Ziarul Renaşterea Clujeană publica la vremea respectivă următorul text: „Legăm cele mai întemeiate nădejdi că Biserica Naţională Ortodoxă şi dominantă a statului va lua un avânt şi mai puternic în era nouă a patriarhatului, în fruntea căruia a ajuns prin voinţa lui Dumnezeu, preotul ardelean Miron Cristea, un distins fiu al diacezei Vadului.“

O restauraţie mai serioasă a bisericii de lemn „Sf. Nicolae“ s-a făcut între anii 1973-1974 şi a fost resfinţită la 23 iulie 1979 de către Episcopul de Alba Iulia, PS Emilian, preot al bisericii fiind Gheorghe Stânea. Biserica se găseşte astăzi într-o nouă şi amplă restaurare. În patrimoniul bisericii mai există încă numeroase obiecte de cult de o valoare inestimabilă.

Este vorba de un policandru cu îngeri, sculptat cu briceagul în lemn de tei, considerat a fi unicat, patru cruci de ceremonie, icoana Mântuitorului Iisus Hristos, icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Tot aici găsim cel mai vechi pomelnic deschis scris pe lemn cu litere chirilice, pe patru coloane, datat din anul 1824 ca şi numeroasele pomelnice păstrate în Biserică, cu o valoare documentară deosebită.

Marius DUMBRAVĂ
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii