Imprimati articolul

Biotehnologiile agricole, de la mit la realitate (II)

Demersul nostru în susţinerea acelor elemente ştiinţifice de ultimă noutate care prefigurează progresul agriculturii mondiale în acest început de mileniu trei continuă prin punerea faţă în faţă a miturilor create pe seama noilor biotehnologii cu adevărul ştiinţific. Demonstraţia este realizată de domnul Nicolae Hristea, o personalitate a cărui probitate profesională nu poate fi pusă în discuţie.

Consumatorii şi piaţa

Mit: Vor mai trece mulţi ani până ce alimentele produse prin biotehnologie se vor putea găsi pe rafturile magazinelor alimentare

Realitate: În prezent, cel puţin 60-70% din alimentele aflate pe rafturile magazinelor alimentare conţin ingrediente derivate din plante, cum ar fi porumbul, soia, sau canola, care au suferit modificări bazate pe biotehnologii. Aceste ingrediente sunt în mod semnificativ echivalente cu ingredientele derivate din culturi ameliorate prin metode tradiţionale.

De la introducerea lor la mijlocul anilor 1990, culturile ameliorate prin metodele biotehnologiei pentru rezistenţă la dăunători şi tolerante la erbicide au fost rapid adoptate de fermierii americani. În anul 2002, 34% din porumb, 71% din bumbac şi 75% din soia cultivate în Statele Unite erau varietăţi îmbunătăţite pe baza biotehnologiilor moderne. Sunt de asemenea cultivate pe scară largă varietăţi de canola îmbunătăţite prin biotehnologie. De la introducerea alimentelor bazate pe biotehnologie cu aproape 10 ani în urmă, testările şi reglementările riguroase au asigurat că aceste alimente sunt sigure pentru hrana oamenilor sau mai sigure decât alimentele pe care le consumăm de secole.

Mediul înconjurător

Mit: Plantarea pe scară largă a culturilor tolerante la erbicide va conduce la utilizarea crescută a erbicidelor vătămătoare şi la dezvoltarea buruienilor tolerante la erbicide.

Realitate: Crearea de culturi rezistente la erbicidul glyphosate permite fermierilor să combată buruienile în mod mai eficient. În prezent, glyphosate este mai puţin periculos pentru mediul înconjurător decât alte erbicide utilizate în mod obişnuit. Se degradează rapid în sol şi în apa freatică, are toxicitate scăzută şi este vătămător doar pentru plante, nu şi pentru mamifere, făcându-l sigur pentru viaţa sălbatică de pe lângă câmpurile unde sunt cultivate plantele de cultură şi pentru oamenii care îngrijesc şi consumă aceste plante. Mai mult, culturile tolerante la erbicide permit sistemul de lucrare a solului în absenţa arăturii, o practică care reduce în mod semnificativ pierderea de apă, precum şi eroziunea solului.

Conform Centrului Naţional pentru Politică Alimentară şi Agricolă, introducerea bumbacului rezistent la erbicide a condus la mai puţine aplicări de erbicide în anul 2000 (cu 19 milioane mai puţine). Deşi utilizarea erbicidului glyphosate a crescut, utilizarea sa a fost compensată de o reducere a utilizării de erbicide mai toxice şi mai persistente, conducând la o scădere globală a utilizării erbicidelor. În mod similar, prin introducerea varietăţii de soia Roundup Ready (tolerantă la erbicide), aplicările totale de erbicide au scăzut cu 12% din 1995 până în 1999, în condiţiile în care suprafaţa totală cultivată cu soia a crescut cu 18%. Expunerea la un erbicid implică întotdeauna riscul ca buruiana vizată să dezvolte rezistenţă, iar erbicidul glyphosate nu reprezintă o excepţie. În condiţii adecvate, culturile agricole pot suferi o polenizare încrucişată cu rudele lor sălbatice care cresc în apropiere, dar transferul de gene este extrem de rar atunci când speciile nu sunt înrudite.

(Majoritatea speciilor de plante cultivate în Statele Unite îşi au originea în alte părţi, deci există puţine rude sălbatice ale acestora pentru o posibilă încrucişare – canola şi dovlecelul (Cucurbita) sunt două excepţii – reducând astfel riscul potenţial pentru mediu). Totuşi, până în prezent nu există vreun caz documentat (ce spuneţi de coada-mânzului – Hippuris vulgaris – despre care se spune că este prima buruiană din culturile prăşitoare care a dezvoltat rezistenţă la glyphosate în Statele Unite?) de vreo „superburuiană“ care s-a dezvoltat prin folosirea erbicidului glyphosate utilizată în conjuncţie cu culturile tolerante la acest erbicid. Cele câteva cazuri anecdotice de buruieni tolerante la glyphosate care au fost raportate nu sunt legate de culturile bazate pe biotehnologie.

De fapt, în revista Nature a fost publicat un studiu care a examinat, pe o perioadă de 10 ani, rezistenţa culturilor care au fost ameliorate prin biotehnologie pentru toleranţă la erbicide şi protecţie împotriva insectelor, dar care au fost lăsate să crească alături de culturile nemodificate. Studiul a fost realizat de Michael J. Crawley şi colegii de la Imperial College din Anglia. Cercetarea a examinat soia, rapiţa pentru ulei (canola), cartofii, porumbul şi sfecla de zahăr şi a ajuns la concluzia că culturile tolerante la erbicide şi cu protecţie încorporată împotriva insectelor nu supravieţuiesc mai bine în sălbăticie decât culturile nemodificate.

Rezistenţa la erbicide şi pesticide este o problemă comună în mediile agricole, necesitând dezvoltarea unor practici de management a culturilor şi dezvoltarea unor erbicide noi, de obicei prietenoase pentru mediul înconjurător. Utilizarea culturilor tolerante la erbicide dezvoltate prin practicile biotehnologiei nu pune probleme pe care fermierii să nu le fi avut şi rezolvat în trecut.

Mit: Cultivarea pe scară largă a porumbului „Bt“ reprezintă o ameninţare serioasă la adresa Fluturelui mare (Danais chrysippus)

Realitate: Culturile „Bt“ rezistente la insecte încorporează gene de la microbul din sol Bacillus thuringiensis, care le permite să producă proteine (endotoxine) care le protejează de anumite insecte – de exemplu Pyrausta nubilalis, Heliothis zea, Pectinophora gossypiella, Heliothis virescens şi gândacul de Colorado. Proteinele nu sunt vătămătoare pentru majoritatea altor insecte, oameni şi animale şi au fost utilizate fără probleme de către fermierii care practică agricultura ecologică în formulele de stropire de mulţi ani.

Proteina „Bt“ exprimată în porumbul „Bt“ este de mult cunoscută ca urmare a toxicităţii sale pentru omizile fluturilor, incluzând Fluturele Mare, o rudă a insectelor vizate. Criticii biotehnologiei au folosit în interesul lor două studii de laborator care au demonstrat acest lucru; aceste studii sugerează că porumbul „Bt“ reprezintă o ameninţare serioasă la adresa populaţiilor de fluturi mari din cadrul vieţii sălbatice. Totuşi, studiile în teren indică faptul că ameninţarea la adresa populaţiilor de fluturi mari este destul de scăzută.
Agricultura

Mit: Producţiile medii la soia tolerantă la erbicide sunt mai mici decât la soia ameliorată prin mijloace convenţionale.

Realitate: Toleranţa la glyphosate a fost introdusă într-o varietate specifică de soia care se pretează la o suprafaţă de cultură relativ mică. Deoarece această caracteristică este încorporată în alte soiuri de soia (prin hibridizare, un proces care poate lua mulţi ani), se aşteaptă ca trăsătura de toleranţă la erbicid să fie disponibilă la soiurile cu producţiile medii cele mai mari.

Nu există vreo dovadă că producţiile medii de la acest tip de soia, în condiţii de câmp, să fie mai scăzute decât cele de la culturile de soia ameliorate prin mijloace convenţionale. Testările soiurilor, care măsoară potenţialul de randament, au indicat că soia tolerantă la glyphosate nu are un randament la fel de mare ca soia ameliorată prin mijloace convenţionale. Există mulţi factori care pot afecta randamentele, iar testările soiurilor sunt menite să asigure că aceşti factori sunt aceeaşi pentru fiecare soi care este evaluat.

Totuşi, aceste teste nu au inclus întotdeauna toate soiurile disponibile în zonă şi nici nu au comparat întotdeauna plante care, cu excepţia caracteristicii toleranţă la erbicide, aveau aceeaşi hartă genetică. Mai mult, testările soiurilor sunt realizate într-un mediu liber de buruieni, astfel încât ele nu reprezintă condiţiile reale din câmp, unde competiţia din partea buruienilor poate avea un impact negativ mai mare asupra producţiilor medii de soia care nu posedă trăsătura toleranţă la erbicide.

Randamentul potenţial este tocmai unul dintre factorii luaţi în considerare de către fermieri atunci când decid ce soi să planteze. Fermierii continuă să aleagă soia tolerantă la erbicide datorită avantajelor sale în ceea ce priveşte costurile, lucrarea redusă a solului, şi combaterea buruienilor.

Nicolae HRISTEA
Va urma
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2010

֩ Comentarii