Imprimati articolul

Biohumusul – asul din mâneca fermierului (2)

Sistemele de producere a biohumusului sunt cunoscute în literatura de specialitate sub următoarele denumiri: grămadă, grămadă migratoare, şir, platformă, platformă supraterană, pat rulant, pat rulant înclinat. Alegerea sistemului de producere are cea mai mare importanţă deoarece de acesta depinde puritatea, calităţile fizico-chimice şi biologice ale biohumusului, costurile de producţie şi întreţinere.

Fiecare sistem produce o anumită calitate de biohumus şi din acest motiv biohumusul a fost clasificat în două categorii: biohumus şi vermicompost. Biohumusul conţine doar excrementele râmelor, pe când vermicompostul conţine, pe lângă excrementele râmelor, şi 50-60% hrană neconsumată de către râme, din care cauză este inferior calitativ biohumusului.

Analizele chimice comparate ale biohumusului şi vermicompostului sunt aproape identice. Elementele chimice conţinute de biohumus sunt gata dizolvate şi perfect asimilabile de către plante, în timp ce elementele chimice conţinute de vermicompost, falsificate prin introducerea unor adaosuri de plante, nu sunt uşor asimilabile de către plantele din cultură.

Metode de preparare

Biohumusul cel mai bun se obţine în sistemul numit „platformă“ pentru simplul motiv că hrana consumată de râmele adulte, iar mai apoi excretată este reingerată de către pui şi râmele juvenile. Trecerea repetată a hranei prin sistemul digestiv al râmelor îmbunătăţeşte calitatea biohumusului. În acest sistem se obţin anual 400-500 litri de biohumus pe mp de platformă.

Atenţie la instalaţie!

Dispunerea pe verticală a acestor straturi a stat la baza construirii platformei supraterane. Ideea era ca prin partea superioară să se facă hrănirea, iar prin partea inferioară, recoltarea biohumusului. Sistemul a fost abandonat rapid deoarece producea vermicompost şi nu biohumus.

Îl găsim în funcţiune la producătorii de vermicompost sau la cei care vând sistemul în sine. Incorect dar legal, se vinde un sistem depăşit tehnic, cu producţie supraevaluată. Clientul primeşte o licenţă, planuri de construcţie, documentaţie, listă de dotări necesare şi promisiuni la un preţ de 12.000-15.000 USD. Râmele, costurile de construcţie şi dotare îi aparţin în totalitate cumpărătorului. Totul arată aşa de bine pe hârtie încât se pot obţine chiar credite bancare pentru demararea unei astfel de afaceri. După obţinerea primelor cantităţi de vermicompost clientul descoperă cu neplăcere că lucrurile stau cu totul altfel.

Eficienţa

Biohumusul reprezintă veriga lipsă a relaţiei fermier-pământ. Fertilizarea unui hectar de orice cultură cu biohumus impune costuri de 30-50 lei anual, fără aplicarea altor tipuri de îngrăşăminte. Urmează apoi tratarea cu extract de biohumus cu 2,5 lei pentru sistemul foliar sau cu 7,5 lei pentru sistemul radicular, care se repetă de 4-6 ori pe an. Costul investiţiei este de 25.000 lei, eşalonaţi pe trei ani şi constă în realizarea unei platforme de 320 mp ce fertilizează 40-50 ha. Din păcate, nu sunt animale suficiente din ale căror dejecţii să se poată prepara hrana necesară râmelor pentru producerea biohumusului.

Făcând o secţiune verticală în platformă, identificăm de sus în jos următoarele straturi:
- stratul de hrană proaspătă, fără râme;
- stratul de hrană incomplet consumată, cu râme adulte şi juvenile;
- stratul de biohumus intermediar, care este reingerat, cu pui şi râme juvenile;
- stratul de biohumus pur, fără râme.

Ing. Costel Zidărescu,
Telefon: 0744.630.087,
e-mail: biohumus@yahoo. Com
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2009

֩ Comentarii