Imprimati articolul

Basarab, întemeietorul

Pe Argeş în jos,
Pe un mal frumos,
Negru Vodă trece...
.............................

Aşa începe una dintre cele mai frumoase balade populare româneşti care îl aminteşte pe Basarab Voievod sau Negru Vodă, cum i se spune în legendă, una dintre marile figuri ale trecutului nostru. El, voievodul, a întemeiat statul muntean, i-a lărgit hotarele cu sabia şi tot cu sabia i-a asigurat indepen­denţa. Acest mare cârmuitor a fost în acelaşi timp şi întemeie­torul unei dinastii care a condus Muntenia timp de trei sute de ani, iar numele lui a fost dat şi ţării. „Ţara lui Basarabă“ se numeşte Muntenia într-un document al marelui rege sârb Duşan sau „Ţara Basarabească“, aşa cum apare într-un uric emis la 1408 în Suceava.

Drama unui rege îngâmfat

Având relaţii bune cu vecinii, inclusiv cu Imperiul tătărăsc, Basarab a fost nevoit în 1330 să se apere împotriva expediţiei regelui ungar Carol Robert de Anjou venit în Muntenia pentru a recupera „unele ţinuturi de graniţă ale regatului“ pe care Basarab le ocupase „în ţara transalpină spre marea pagubă a Coroanei“.

Expediţia s-a declanşat, împotriva obiceiului – războaiele începeau atunci primăvara sau vara –, în septembrie. La început, voievodul muntean îi oferă regelui ungar pacea în condiţii foarte avantajoase. El renunţa la Banatul de Severin, pe care-l cucerise cu câţiva ani mai devreme, se obliga să plătească tribut, să trimită pe unul dintre fii săi la curtea regelui şi, pe deasupra, oferea o despăgubire de război în valoare de aproape 1,7 milioane de dinari, o sumă considerabilă pentru vremea aceea.  Carol Robert respinge oferta, îl insultă pe Basarab făcându-l „păstor al oilor sale“ şi spunând „că-l va scoate de barbă din ascunzişuri“.

Silit de împrejurări, voievodul acţionează potrivit obiceiului pământului pustiind totul în calea duşmanului care ajunge în faţa cetăţii Argeş. Oastea începe a suferi de „foamea cea mare“, cum spune Cronica pictată, izvorul unguresc. Neputând să-l supună pe Basarab, Carol Robert a ordonat retragerea. Muntenii au aşteptat armata invadatoare la Posada. În bătălia care a durat patru zile (9 – 12 noiembrie), spune cronica, „au căzut tineri şi bătrâni, principi şi nobili, fără nicio deosebire, iar numărul lor nu se poate socoti [... ] Şi valahii au dus mulţi prinşi cu sine atât răniţi cât şi nevătămaţi şi au luat foarte multe arme şi hainele preţioase ale tuturor celor căzuţi [ ...] bani în aur şi în argint, şi vase preţioase, şi mulţi cai cu şei şi frâie, cu toate le-au luat şi le-au dus la Basarab Voievod“. „Regele, aminteşte cronica, abia a scăpat cu câţiva inşi.“

Expediţia ruşinoasă

Din cele circa 300 de miniaturi din acest preţios document, trei însoţesc capitolul privind expediţia nefericită a regelui ungar. Se văd aici munteni cu sarică şi căciuli ţuguiate care trag cu arcul sau aruncă cu bolovani de sus. Victoria răsunătoare, obţinută acum 680 de ani la Posada, a arătat puterea noului stat românesc şi, în acelaşi timp, i-a asigurat independenţa. După o domnie strălucită – nu ştim când s-a urcat pe tron –, o inscripţie descoperită la Biserica Domnească de la Curtea de Argeş ne spune că: „În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab Voievod.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 7, 1-15 APRILIE 2010

֩ Comentarii