Imprimati articolul

Avicultura, printre puţinele ramuri competitive

• Interviu cu prof. dr. Ilie Van, decanul Facultăţii de Zootehnie de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România.

Stresat, nestresat, oul rămâne acelaşi

– Aş vrea să începem cu această temă care în ultima perioadă a preocupat pe toată lumea după ce Uniunea Europeană a interzis de la 1 ianuarie comercializarea pe piaţa românească a ouălor care provin din combinatele amenajate în stilul clasic. Nu ştiu cât de întemeiată este această îngrijorare şi cum stă ţara noastră la acest capitol.

– Nu este vorba de interzicerea vânzării ouălor din cuşcă şi aici se impune o explicaţie mai amplă. La nivelul UE a existat o presiune foarte mare din partea „protecţioniştilor“ animalelor, cu trimitere directă la păsările crescute în cuşti, acuzând evident spaţiul prea mic pentru o astfel de pasăre care produce ouă pentru consum uman. Sigur că au fost luate nişte măsuri la momentul respectiv, iar în 1999 UE a elaborat o nouă Directivă (74/99 ) ce prevede o îmbunătăţire a cuştilor pentru fiecare pasăre şi dotarea acestora cu  echipamente în plus care să creeze un mediu  cât mai apropiat de cel natural al găinilor.

Crescătorii  sunt interesaţi să producă pentru că este un produs ieftin, protecţioniştii susţin îmbunătăţirea acestor condiţii, iar Comisia a considerat că trebuie să decidă consumatorul. Şi pentru asta a fost creat acest sistem de trasabilitate al oului care pentru niciun alt aliment nu funcţionează atât de bine. Respectiv, s-a luat decizia ca pentru fiecare ou care se vinde să fie scris un cod numeric din care prima cifră să reprezinte sistemul de creştere:

0 – ecologic,
1 – crescut în aer liber,
2 – găini crescute libere în adăposturi închise,
3 – găini crescute în cuşti.

Acest sistem permite consumatorului să decidă el singur în ce direcţie să ducă producătorul creşterea acestor păsări.

Sigur că s-au îmbunătăţit tehnologiile, practic s-au modificat şi sistemele de producţie, iar în prezent în toată UE 70% din găini sunt ţinute în continuare în cuşcă, cu toate că de 10 ani operează această identificare a ouălor cu tehnologia de creştere. Aşadar, nici până astăzi nu s-au eliminat aceste cuşti pentru că ouăle produse în acest sistem sunt încă preferate de consumatori.

Este un lucru bun, zic eu, pentru că într-adevăr consumatorul trebuie să decidă, iar el alege până la urmă un preţ convenabil pentru el.

– Dincolo de dorinţa exprimată de UE, chiar era nevoie? Chiar influenţa vechiul sistem de creştere calitatea ouălor?

– Niciodată nu s-a pus această problemă pentru că, trebuie să fie clar, toată omenirea mănâncă ouă provenite de la găini crescute în cuşti. Mai exact, 90% din ouăle consumate pe plan mondial sunt produse în acest sistem. Niciodată nu s-a făcut o legătură între creşterea găinilor la cuşcă şi calitatea ouălor.

Toată campania a fost dusă pentru crearea unui confort sporit găinii şi în niciun caz pentru creşterea calităţii oului care rămâne acelaşi. Pentru că, în ceea ce priveşte sistemul de hrănire, atât pentru cele cu cifra 1 cât şi pentru cele cu 2 şi 3 este vorba de acelaşi furaj. S-a indus ideea că ar fi un stres mai mare pentru cele care sunt ţinute în spaţii mai mici. Acesta există peste tot, iar toate cercetările care s-au făcut privind această problemă nu au evidenţiat că în cazul creşterii în cuşti ar fi vorba de un stres superior.

Neregulile de pe piaţă

– În genere, carnea de pasăre ne-a salvat în momente dificile în primul rând prin preţul mai scăzut. Cum stăm cu producţia în acest moment? Suntem competitivi la nivel european?

– Da, fără discuţie. Sunt câteva elemente care duc la aprecierea competitivităţii: în primul rând existenţa în România a unui potenţial extraordinar de producţie de cereale care este un element important în competitivitate; apoi dimensiunea afacerilor care este una rezonabilă şi se plasează pe media din UE; accesul la tehnologii, care nu ne este îngrădit de nimeni. Singurul lucru pe care nu-l avem: un mediu de afaceri care să ne permită să avem şi un potenţial financiar mai bun.

Pentru că, aşa cum ştim, există tot felul de elemente care creează concurenţa neloială: evaziunea fiscală, piaţa neagră, TVA-ul care este destul de ridicat pentru produsele agricole, toate acestea sunt lucruri care afectează competitivitatea, pe lângă situaţia produsă în ultimii ani, şi anume creşterea aberantă a preţului cerealelor. Or acest lucru trebuie analizat foarte serios pentru că, dacă ne uităm, în ultimii trei ani preţul produselor noastre, atât la carne cât şi la ouă, nu s-a modificat. Şi atunci trebuie să vedem cum putem să facem zootehnie în România menţinând preţuri mici la ieşire şi preţuri mari la intrare.

Consumul de carne de pui, în scădere

– Este vorba, aşadar, despre competiţie, pentru că preţul nu poate fi impus. Nu piaţa rămâne cea care hotărăşte?

– Sigur, de aceea nici noi nu putem creşte preţul când vrem. Dacă piaţa ar fi permis acest lucru cu siguranţă că preţul s-ar fi mărit, dar deocamdată acest lucru nu este posibil din două motive: fie că există ofertă suficientă, fie puterea de cumpărare este mică. Şi atunci evident că preţul nu poate creşte, dar trebuie făcut ceva pentru că noi nu putem trăi decât prin ceea ce vindem. Dacă nu, fermele vor începe să se închidă şi automat preţurile vor exploda.

Atâta timp cât preţurile sunt constante pe piaţă cineva ar trebui să se gândească să le păstrăm măcar la nivelul acesta. De exemplu, 2009 a fost cel mai bun an avicol al nostru. S-au mâncat atunci cca 500 t de carne de pui, incluzând autoconsumul care se produce în gospodăriile populaţiei. În 2010 şi 2011 s-a redus consumul cu 15%. Deci în România mâncăm mai puţină carne de pui decât în 2009. Cauzele sunt cele menţionate, poate şi puterea de cumpărare mai scăzută.

În 2011 exporturile au depăşit importurile

– Suntem prezenţi pe pieţele externe? Cum stăm din punctul de vedere al prezentării, al calităţii faţă de celelalte produse similare din lume?

– Suntem competitivi în primul rând pe piaţa europeană. În primul rând, 90% din exporturi sunt schimburi intracomunitare. Trimitem în UE mai ales produse procesate, cu valoare adăugată mare, pentru că şi puterea de cumpărare este alta la ei. Şi atunci strategia noastră a fost pentru promovarea produselor procesate: se trimit produse mai scumpe şi sunt aduse produse ieftine. Este o reglare a pieţei care se face fără ca cineva să o impună. În ceea ce priveşte cantitatea, anul trecut au crescut exporturile la 75 mii de tone. A fost primul an când exporturile au depăşit valoric importurile. Sperăm să continuăm pe direcţia asta pentru că produsele noastre sunt apreciate de consumatori.

Păsările din bătătură

– La români creşterea păsărilor este o tradiţie. Care mai este situaţia în gospodăriile populaţiei?

– Avem suficiente păsări şi aici. Dacă facem o analiză a efectivelor fizice existente la un moment dat vom constata că 75% din acestea se găsesc în curtea ţăranilor şi 25% în ferme, dar evident că aici rulajul este mult mai mare. Noi sacrificăm în ferme anual cca 175 milioane de pui broiler, depăşind aşadar cu mult cifra din gospodăriile populaţiilor. Dar acest sistem de creştere există şi nu poate fi vorba de a fi întrerupt pentru că e în sângele ţăranilor obiceiul de a avea păsări în bătătură.

Sunt produse bune, dar din păcate insuficiente, pentru că e vorba de cca 70 mii tone pe an produse în sistem gospodăresc, în timp ce noi mâncăm în jur de 500 mii de tone. În ţările europene vechi, importante, acest sistem arhaic nu mai există de mult, toată lumea s-a adaptat la cel modern, cu elemente de industrial. Dar la noi există şi îl luăm în calcule pentru că nu putem face abstracţie de existenţa acestui sector.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2012

֩ Comentarii