Imprimati articolul

Avicola Bucureşti, locul unde munca se face după ştiinţă, după carte

Zootehnia românească a fost atâta vreme măcinată de cariile ignoranţei şi ale corupţiei, încât astăzi din realizările ei de seamă nu a mai rămas decât o umbră. Nu cu mult timp în urmă, avicultura românească era demnă de a sta pe treptele cele mai înalte ale succeselor  în materie de ştiinţă şi producţie. Chiar dacă în sectorul de producţie lucrurile nu stau atât de grav, în România zilelor noastre nu mai există o instituţie al cărui obiect principal de activitate să fie ameliorarea raselor de păsări.

Pentru galinaceele autohtone par totuşi să se întrevadă şanse. Acestea vin şi din partea societăţii Avicola Bucureşti, o unitate care, pe lângă activitatea de producţie, joacă un rol primordial în conservarea liniilor de galinacee rase uşoare, unice de altfel în ţara noastră, şi care fac parte din patrimoniul genetic naţional avicol.

Din acest punct de vedere, unitatea de la marginea Bucureştilor pare asemenea unui ultim mohican. De mai multe ori ea s-a interpus ca o stavilă în calea celor care au avut interesul să scoată avicultura românească de pe harta ştiinţifică a zootehniei. Despre rigurozitatea procesului genetic, dar şi despre activitatea de producţie desfăşurate în cadrul unităţii am avut plăcerea de a discuta cu directorul general, dna Terez Zarug, şi cu directorul tehnic, domnul Florin Pricop.

Un parteneriat aparte

De la ei am aflat despre evoluţia producţiei de ouă din România, înţelegând faptul că începuturile aviculturii moderne sunt legate de rezultatele de excepţie obţinute de specialiştii de aici.

Munca pe care au desfăşurat-o în vederea elaborării unor programe de selecţie, prin care se urmărea obţinerea puicuţelor hibride, se întinde vreme de patru decenii. Rezultatele au fost însă excepţionale, Avicola Bucureşti fiind în prezent singura societate comercială care deţine o bază genetică proprie şi printre ale cărei obiective se numără şi conservarea liniilor pure de galinacee din rasele uşoare.

Rolul bazei genetice este unul foarte important, întrucât de aici rezultă hibrizii specializaţi în producţia de ouă de consum.

Datorită diversificării cererii consumatorilor, piaţa acestui segment este în permanentă schimbare. În contextul acesta, dar şi datorită performanţelor genetice şi productive obţinute în cadrul Avicola Bucureşti, în 2005 a încheiat un parteneriat cu firma germană Lohmann Tierzucht, societate recunoscută pe plan mondial pentru producerea hibrizilor specializaţi în producţia pentru ouă de consum. Baza genetică importată asigură exploatarea în producţie a hibridului Lohmann Brown Clasic în hale retehnologizate şi permite realizarea de performanţe productive, comparabile cu cele obţinute pe plan mondial.

Experienţa acumulată în domeniul creşterii acestei rase a făcut ca astăzi toţi producătorii de ouă care exploatează hibridul Lohmann Clasic, pentru a avea rezultate productive de excepţie, să poată apela la serviciile de asistenţă tehnică oferite de către specialiştii unităţii Avicola Bucureşti

Obiective, pe cât de ambiţioase, pe atât de realiste

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în cadrul acesteia, este una foarte complexă şi vizează în prezent producerea ouălor de consum, a ouălor embrionate, a puicuţelor hibride de o zi şi a puicuţelor hibride de 16 săptămâni. Unităţile teritoriale aferente Avicolei Bucureşti sunt organizate pe trei platforme.

Astfel, găinile destinate producţiei de ouă pentru consum şi liniile pure se regăsesc în unitatea din Mihăileşti, judeţul Giurgiu, în timp ce la Codlea, judeţul Braşov sunt părinţii Lohmann Brown, iar la Butimanu, judeţul Dâmboviţa, se află o unitate destinată creşterii tineretului hibrid ouător până la vârsta de 16 săptămâni.

Pentru că nivelul de accesare a tehnologiei de ultimă generaţie asigură într-o oarecare măsură eficacitatea productivă şi tehnologică, unul dintre subiectele dezbătute de cei care gestionează instituţia a fost chiar acest aspect.
Potrivit afirmaţiilor managerilor de aici, pentru modernizarea Avicolei Bucureşti s-a derulat un program Sapard, a cărui valoare se ridică la 2.000.000 de euro.

Investiţiile făcute au avut ca obiectiv schimbarea tehnologiei în 4 hale de tineret, 23 de hale adulte şi a staţiei de incubaţie de la Codlea. De asemenea, au mai fost înlocuite bateriile piramidale pe 4 nivele şi bateriile de reproducţie pe 2 nivele, cu o tehnologie de creştere a tineretului pe aşternut şi a adultelor pe paturi şi aşternut.

S-au făcut investiţii şi în mecanismul de recoltare a ouălor, în prezent fermele dispunând de cuibarele automate – tehno-logice de tip Big Dutchman.
Deşi sprijinul financiar de care s-a bucurat unitatea a stimulat evoluţia ei productivă şi economică, mai sunt necesare procese de modernizare.
Cât despre modernizarea sistemului avicol în ansamblul lui, acest lucru este primordial dacă ne dorim să ne angajăm într-o competiţie egală cu fermierii din alte ţări europene.

Paradoxal, aici nu a ajuns criza economică

Din punct de vedere economic, lucrurile au stat chiar mai bine pentru Avicola Bucureşti. Pe lângă posibilitatea de a-şi reorganiza fluxurile tehnologice, investiţiile făcute prin Programul Sapard au adus doar în primele şase luni ale acestui an un profit de 2.000.000 lei.

Cât despre sprijinul acordat de stat, acesta reprezintă 46 lei/cap, pentru liniile pure, aflate în 16 programe de conservare şi 0,05 lei/buc. pentru ouăle de consum din categoriile XL, L şi M.

În ceea ce priveşte rasele de galinacee aflate în stare de vulnerabilitate, acestea sunt menţinute cu mari eforturi.

Ele sunt prinse în 16 programe de conservare, a căror durată a fost stabilită până în 2010. Suma acordată pentru conservarea acestor linii este esenţială, iar în lipsa ei galinaceele în cauză vor fi sortite pieirii.

După o retrospectivă a activităţilor întreprinse de SC Avicola Bucureşti, concluzia finală este una pozitivă şi de mare perspectivă în ceea ce priveşte evoluţia acestei unităţi. Realizările obţinute de specialiştii de aici sunt demne de toată lauda şi se pot ridica la nivelul realizărilor avicultorilor europeni.

Cert este faptul că, dintre toate sectoarele agriculturii româneşti, avicultura are cele mai bune perspective pentru viitor. În ce măsură se vor concretiza acestea, rămâne de văzut.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii