Imprimati articolul

Atracţii turistice

Parcul Natural Porţile de Fier

Pentru mulţi dintre noi, „Porţile de Fier“ înseamnă doar celebra hidrocentrală de pe Dunăre. Puţini sunt cei care ştiu că Porţile de Fier este şi numele unui parc natural de o rară frumuseţe. Conturul sudic al parcului se află pe cursul Dunării. Limita vestică este undeva în dreptul localităţi Baziaş, iar cea estică la Drobeta Turnu Severin. Spre nord, parcul se întinde până pe flancurile sudice ale Munţilor Locvei şi include Munţii Almăjului şi Munţii Mehedinţi. Dacă treceţi prin zonă merită să poposiţi şi să-i admiraţi frumuseţile.

Un peisaj unic

Frumuseţea peisajului şi ecosistemele unice pe care le cuprinde fac din acest parc o adevărată bijuterie a naturii. Formele de relief sunt deosebit de spectaculoase: versanţi abrupţi, chiar prăpăstioşi, văi înguste, peşteri în pereţii stâncoşi ai defileului. Totul este acoperit de o vegetaţie abundentă, submediteraneană, care dă o impresie de natural, de teritoriu virgin.

Peisajul este determinat şi de climatul cu nuanţe submediteraneene, care oferă condiţii favorabile de dezvoltare unor plante şi animale neîntâlnite în alte părţi ale României (mojdreanul, liliacul, arţarul tătărăsc, broasca ţestoasă, vipera cu corn, guşterul).

Frumuseţea şi unicitatea zonei impun măsuri de conservare şi protecţie, mai ales că Sistemul hidroenergetic Porţile de Fier se află în imediata apropiere. Efectele vecinătăţii s-au făcut deja simţite. Prin umplerea lacului de acumulare, insula Ada-Kaleh, situată la 3 km aval de Orşova, a fost complet inundată, dispărând astfel un biotop specific cu un mare număr de elemente mediteraneene (chiparos, migdal, castan comestibil, leandru etc.).

Efectele amenajării barajului au fost resimţite şi de comunităţile umane din lungul defileului: unele localităţi au fost mutate pe un alt amplasament (Orşova, Ieşelniţa etc.), altele au fost complet inundate. Toate aceste modificări nu au afectat însă radical farmecul şi spectaculozitatea defileului, acesta continuând să atragă atenţia deopotrivă turistului şi omului de ştiinţă.

Istoria Defileului

Pornind de la Orşova, mai sus, în dreptul localităţii Ieşelniţa, începe intrarea în Cazanele Mici. Drumul prin Defileu se parcurge pe apă sau pe uscat. Şoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porţiuni. În dreptul fostei localităţi Ogradena se poate citi inscripţia de pe Tabula Traiana, amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104, când meşterii au tăiat muntele pentru a construi şoseaua pe malul sârbesc.  Vasele şi maşinile staţionează aici pentru a vizita complexul turistic cu acelaşi nume. La prima vedere, chipul dacic al lui Decebal dăltuit în stâncă şi Mănăstirea Mraconia parcă ar răsări din fluviu.

Mai sus, pe valea dintre munţi se poate vizita micul golf al Mraconiei. La kilometrul D 985 se află înecate ruinele cetăţii medievale Tri Kule (sec. XIV), din care se mai văd două turnuri răsărind din apă. La kilometrul D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului. Aici şoseaua străbate, deasupra lacului, peste roci mărnoase şi calcare roşcate. Mai sus, unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari, ţâşneşte din ape un pinten al stâncii Babacai, loc unde altădată marinarii staţionau şi făceau rugăciuni, căci urma coborârea în fioroasele Cazane.

Mărturii arheologice

Senzaţionale sunt descoperirile arheologice din peşterile Defileului: peşterile Clemente şi Cuina Turcului de la Dubova, cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramică, obiecte de podoabă (cele mai vechi din România), unelte de piatră cioplită, unelte folosite de pescari şi vânători în urmă cu 15.000 de ani.

Alte obiecte sugerează că grecii întreţineau legături comerciale cu locuitorii din Clisură. Localnicii au descoperit Peştera cu picturi (Chindia), care datează din epoca metalelor. Peştera Ponicova este cea mai mare şi cea mai spectaculoasă din Defileu. Se află în Ciucarul Mare, pe o lungime de 1.166 m, fiind străpunsă de pârâul Ponicova.

Locuri de desfătare

• Rezervaţia botanică Cracul Găioara. Colilia Porţilor de Fier vegetează pe Cracul Găioarei, singurul loc din lume unde a fost întâlnită. Pajişti cu colilia Porţilor de Fier, bine conservate, au fost identificate pe versantul dunărean al Cracului Găioara.• Rezervaţia botanică Valea Oglănicului este situată în aval de Gura Văii, în dreptul Insulei Ostrovul Banului, având o floră şi faună bogate în elemente specifice Porţilor de Fier.

• Rezervaţia botanică Cracul Crucii se găseşte în dreptul barajului, deasupra tunelului Moşul şi se întinde până pe platoul denumit de localnici „Crucea Sfântu Petru“. Aici se întâlnesc pajişti de o rară valoare peisagistică.

Un Eldorado floristic

• Rezervaţia botanică Gura Văii-Vârciorova este considerată un El Dorado floristic; această zonă se evidenţiază prin bogăţia speciilor de plante, multe dintre ele reprezentând rarităţi pentru flora ţării noastre şi fiind prezente în toate etajele de vegetaţie.

• Rezervaţia botanică Faţa Virului se află la 4,5 km de Vârciorova spre Gura Văii, în faţa Porţilor de Fier, între apa Slătinicului şi Creasta Virului. Relieful variat, foarte frământat, micile cascade şi cheile dau un pitoresc aparte acestei zone. Aici se află pajişti cu mărarul Porţilor de Fier, specie caracteristică Defileului Porţile de Fier.

• Rezervaţia botanică Dealul Dohomnei este situată între Valea Bahnei şi Valea Vodiţei. Aici sunt protejate pădurile de „osieci“, dar şi pădurile seculare în care predomină alunul turcesc şi gorunul.

• Rezervaţia paleontologică Bahna se află între localităţile Iloviţa şi Bahna, la 4 km de şoseaua naţională. Este unul dintre cele mai vechi şi interesante puncte fosilifere din ţară, de mare valoare ştiinţifică. Calcarele recifale conservă o faună fosilă veche de 16 milioane de ani.

Cheile grandioase

• Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici este situată între Valea Ogradena şi pârâul Ogaşul Turcului, unde Dunărea străbate două chei grandioase Cazanele Mari şi Cazanele Mici, separate de bazinetul de la Dubova. Aici, la baza abruptului, apar întinse arborete de fag, cărpiniţă, mojdrean, alun turcesc. Pe abrupturile inaccesibile creşte laleaua de Cazane, stânjenelul de stâncă, clopoţeii Cazanelor, săpunariţa roşie. Vipera cu corn, vulturul de mare, lăstunul de stâncă, broasca ţestoasă de uscat sunt elemente reprezentative ale faunei locale.

Clement LUPU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii