Imprimati articolul

Asociaţia Pomicultorilor din Fălticeni

În aşteptarea unor vremuri mai bune

Retrocedarea terenurilor la adevăraţii proprietari a făcut ca bazinul pomicol Fălticeni, care în 1990 avea peste 2.700 ha – merele de aici fiind apreciate în întreaga ţară –, să scadă la circa 1.100 ha. Acum şi acestea sunt în pericol pentru că plantaţiile sunt îmbătrânite, iar tratamentele costă scump.

Totuşi speranţă există. Cu trei ani în urmă, câţiva specialişti au înfiinţat o asociaţie care să apere interesele proprietarilor de livezi, să vină în sprijinul lor cu asistenţă tehnică. Acum asociaţia este o organizaţie profesională puternică şi îşi face simţită prezenţa, dovadă fiind faptul că agenţi economici, cum ar fi SC Mera din Vrancea care a solicitat să devină membru, angajându-se să valorifice o parte din producţia de fructe de aici.

Înfiinţarea unei plantaţii – o avere!

– În ce măsură vă propuneţi să revitalizaţi bazinul pomicol Fălticeni de altădată? – îl întrebăm pe inginerul Teofil Bulai, secretarul asociaţiei pomicole.

– E unul din proiectele noastre dar, vedeţi, ca peste tot este nevoie de bani pe care oamenii noştri nu-i au. E adevărat că anul acesta vom primi o subvenţie de 1.100 lei la hectar, după o vreme pomicultura a fost uitată. E încă foarte puţin. Cu aceşti bani putem plăti doar 60 la sută din costul tratamentelor de iarnă. Numai un kilogram dintr-un produs sistemic, cum ar fi Fulguranul, costă două milioane de lei vechi. Pentru un hectar este nevoie însă de trei kilograme, ne mai vorbind de faptul că, în vară, trebuie să efectuăm în medie 15 tratamente!

– Dar noile plantaţii?

– Aici este marea durere. Înfiinţarea unui hectar de livadă cu soiuri agreate în Uniunea Europeană – Idared, Florina, Ionagold – costă enorm. Pentru un hectar e nevoie de 1.100 puieţi care sunt aduşi, cu 4-5 euro bucata, din Olanda, via Ungaria. Adăugaţi la toate celelalte lucrări şi calculul arată că investiţia se ridică la o sumă impresionantă. E drept, unii dintre asociaţi au împrumutat bani de la bănci şi au plantat ici colo câteva hectare de teren, dar e foarte puţin faţă de ceea ce am vrea.

Ar mai fi concurenţa neloială

– V-aţi propus, de asemeni, să facilitaţi valorificarea fructelor

– Am luat legătura cu supermarket-urile care nu sunt deloc interesate să ne primească în magazine, de vreme ce aici se pot cumpăra mere din Polonia, Italia şi chiar Chile!. Explicaţia este simplă: merele sunt aduse la preţuri derizorii. Atunci, când se înduplecă şi, să zicem, primesc şi mere de ale noastre, preţul oferit nu asigură nici 60 la sută din preţul de producţie.

– Şi cu toate acestea, pomicultorii de aici rezistă.

– E o meserie pe care o facem din tată-n fiu, iubim ceea ce facem şi, vă spun, ca unul care face parte din această tagmă, nu există bucurie mai mare decât să vezi livada înflorită sau, toamna, plină de rod.

– Şi totuşi?

– Avem planuri mari: pe lângă extinderea suprafeţelor de livadă, intenţionăm să construim un depozit modern de mare capacitate pentru păstrarea fructelor. Ne mai gândim la o fabrică de sucuri concentrate. Specialiştii noştri au în vedere şi obţinerea merelor ecologice.

Un început l-am făcut prin proiecte care vizează accesarea fondurilor europene prin măsura 1.21, dar nu e încă suficient. Pomicultorii, şi nu numai ei, au nevoie  de credite cu dobândă redusă, greu de obţinut în actuala conjunctură economică. Noi, încă, sperăm!

• Doar 1.000 ha, din cele 2.700 ha în 1990.
• Subvenţiile acoperă doar 60% din tratamentele de iarnă.
• În patria merelor, fructe din... Chile!

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

֩ Comentarii