•  zone externe din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Tufănica sau crizantema, dumitriţa, margareta de toamnă (Chrysanthemum indicum) este o plantă originară din Asia şi Europa de Nord - Est.

Prezintă 30 de specii, iniţial perene, dar botaniştii le-au transformat şi în plante anuale, al căror înflorit poate fi dirijat pentru oricare perioadă.

În China crizantema tip tufănică este prezentă din secolul al V-lea şi a dat numele unei localităţi, Ju-Xian (oraşul crizantemă), iar în Japonia pătrunde în secolul al VIII-lea, utilizându-se ca sigiliu imperial.

În Europa a fost adusă în anul 1.500, iar numele ştiinţific vine de la chrys (auriu - în greacă) şi anthemon (floare).

Tufănica este decorativă exclusiv prin florile de mărimi diverse, de la mici şi de culoare ruginie, la mari, multicolore – alb, galben, roz, roşu, violet, auriu etc.

Înmulţire specii anuale

Se seamănă la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii martie, în răsadniţe reci. Răsadul se plantează direct la locul definitiv, la distanţele pe care le dorim în grădina sau pe aleea noastră, ori în ghivece. Se poate semăna şi la locul definitiv în luna aprilie. Există şi varianta semănatului din toamnă şi repicarea la ghivece care se păstrează în spaţii uşor încălzite, bine luminate şi aerisite.

Înmulţire specii perene

Planta nu este foarte pretenţioasă la sol; este perfect un pământ obişnuit de grădină, afânat, cu expoziţie însorită, în afară de soiurile create pentru a rezista şi la semi-umbră, suficient de umed, dar nu în exces. Înmulţirea se face prin seminţe sau despărţirea de tufe.

Prin sămânţă: se seamănă în aprilie - mai, direct în câmp sau în răsadniţe, în 3 - 4 săptămâni planta răsare, după alte 3-4 săptămâni se repică, iar toamna se plantează la locul definitiv. Divizarea tufelor: se execută o dată la 3-4 ani, primăvara sau toamna.

Îngrijire

Întreţinerea este minimală, vorbind strict de tufănelele de grădină. Se udă ori de câte ori este nevoie, solul se menţine afânat şi curat de buruieni, iar pentru un înflorit abundent rupeţi florile după ofilire.

Înainte de venirea iernii, după ce s-au scuturat frunzele, tăiaţi tulpinile puţin deasupra solului, iar dacă este foarte frig, acoperiţi-le cu un mulci din paie sau frunze. (M.B.)

Vă prezentăm în acest număr câteva specii de plante nemuritoare, poate şi pentru că a început sezonul înfloritului, iar cei care doresc să le recolteze pentru aranjamentele florale care să coloreze interioarele iarna o pot face de-acum înainte.

Ammobium (imortela albă) cuprinde două specii originare din Austria. Sunt plante erbacee, anuale sau vivace, rar folosite ca flori de grădină, întrebuinţarea de bază fiind pentru aranjamente şi decoruri persistente. În acest scop, florile se recoltează înainte ca discul galben să fie foarte vizibil, se leagă în mănunchi şi se usucă, în locuri bine aerisite, dar neapărat umbrite.

Ammobium alatum este planta tip pentru acest gen, cu tulpina de 50-60 cm, ramificată, acoperită cu peri mătăsoşi, argintii. Frunzele formează o rozetă tufoasă, iar florile albe, dispuse în capitule, încep să înflorească în luna iunie. Se seamănă în martie – aprilie, iar răsadul este scos într-un pământ nisipos, expus la soare, în luna mai.

Gomphrena (pupi) cuprinde 70 de specii originare din America şi Australia, florile purtând un colorit viu.

Sunt erbacee, cu flori în capitule globuloase, de nuanţe violet sau palete de roşu. Cea mai răspândită este Gomphrena globosa, înaltă de 30-40 cm, ramificată la bază, având tulpină pubescentă şi flori în capitule globuloase, violet lucitoare.

Helichrysum (flori de pai) este răspândită în zonele calde, având peste 200 de specii în Asia, Europa, Africa şi Australia.

Helichrysum bracteatum este cultivată ca plantă anuală, cu tulpina rigidă, de 40-100 cm, flori galbene, purpurii, roz sau albe dispuse în capitule terminale, solitare. Perioada de semănat este aceeaşi, martie - aprilie, cu scoatere la locul definitiv în mai, şi înflorit care deja a început la sfârşitul lunii iunie şi continuă până toamna târziu.

Roccardia îşi are originea în Australia şi sudul Africii. Sunt cunoscute în lume peste 50 de specii, dar cele mai întâlnite sunt R. manglesii (35 cm înălţime, cu flori sub formă de capitule, purtate de pedunculi subţiri, cu involucrul compus din mai multe rânduri de scuame membranoase, etajat pe culori, de la alb satinat, roz pal şi roz) şi R. rosea (flori galbene, în capitule terminale, înconjurate de un involucru membranos, în interior roz lucitor).

Xeranthemum (cununiţă, imortelă, plevaiţă) este un gen de plante alb lânoase, înalte de 50-60 cm, cu tulpini ramificate la bază, frunze liniare sau oblonge şi flori mici, dispuse în capitule solitare, de culoare roz. Înflorirea este foarte abundentă.

La această specie semănatul se poate face şi direct în câmp, tot în luna mai, iar florile pot fi recoltate din luna iulie-august.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Românii au fost dintotdeauna un popor iubitor de flori şi, cu toate acestea, nu avem încă, în mod oficial, o floare naţională. De-a lungul timpului au existat mai multe propuneri pentru alegerea unei flori naţionale, dar niciuna dintre propuneri nu a fost finalizată printr-un act legislativ care să oficializeze floarea naţională.

USAMV Bucureşti, prin Facultatea de Horticultură, a lansat la începutul lunii iunie, în cadrul Conferinţei Internaţionale „Agriculture for life, Life for agriculture“, propunerea titularului disciplinei Floricultură, conf. dr. Florin Toma, ca bujorul să fie proclamat oficial, de către forul legislativ al ţării, floarea naţională a României.

De ce este necesar să avem, în mod oficial, o floare naţională? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să avem în vedere ceea ce simbolizează florile în viaţa fiecăruia dintre noi: sublimul, frumosul, dorinţa de mai bine, dragostea şi preţuirea pe care le purtăm celor dragi.

Foarte multe ţări au una sau mai multe flori naţionale, reprezentative pentru arealul geografic sau pentru cultura şi tradiţiile lor. În Japonia, de exemplu, crizantema este floarea familiei imperiale, iar cireşul ornamental este floarea naţională a poporului japonez. Olanda, Turcia şi Ungaria au ca floare naţională laleaua; Spania are ca floare naţională specia Iris pseudacorus; în SUA trandafirul este floarea naţională, fiecare dintre cele 50 de state componente ale federaţiei având, pe lângă trandafir, o floare naţională locală.

Tocmai de aceea USAMV Bucureşti, prin Facultatea de Horticultură, a iniţiat acest inedit şi remarcabil proiect naţional care să se finalizeze cu proclamarea oficială, de către forul legislativ al ţării, a unei flori naţionale a României.

În lucrările susţinute pe parcursul conferinţei „Agriculture for life, Life for agriculture“ din perioada 6-8 iunie 2013, titularul disciplinei floricultură, conf. dr. Florin Toma, a concluzionat că bujorul este specia cea mai reprezentativă pentru poporul român şi, prin urmare, este cel mai îndreptăţit să i se confere, în mod oficial, rangul de floare naţională a României.

Argumentele aduse în sprijinul acestei propuneri au fost:

I) în ţara noastră numeroase specii de bujor cu un mare potenţial biologic şi ornamental (Paeonia peregrina, Paeonia tenuifolia, Paeonia triternata, Paeonia mascula, Paeonia officinalis, ssp. banatica), crescând spontan în mai multe regiuni, în rezervaţii protejate de lege (fig. 1.);

II) pe lângă speciile spontane, se întâlnesc şi specii cultivate într-o varietate însemnată de forme şi culori, mai exact 3 specii cultivate cu peste 130 cultivaruri identificate până în prezent (fig. 2);

III) graţie frumuseţii plantelor (îndeosebi a florilor) şi a calităţilor lor biologice (perenitate, productivitate, flexibilitate tehnologică, adaptabilitate ecologică), plantele de bujor sunt aproape nelipsite din decorul parcurilor şi grădinilor;

IV) florile de bujor sunt foarte îndrăgite la nivelul întregii ţări, fiind subiect de apreciere şi comparaţie în tradiţiile, muzica, poezia, literatura şi pictura poporului român;

V) în cinstea bujorului se organizează anual festivaluri şi sărbători în mai multe zone ale ţării;

VI) frumuseţea florilor de bujor face posibilă realizarea unor buchete şi a altor tipuri de aranjamente florale de excepţie;

VII) în conştiinţa poporului român, frumuseţea fizică şi spirituală sunt adesea asociate cu bujorul, fapt dovedit de utilizarea largă a numelui de bujor şi a derivatelor sale la nume de familie, prenume, nume de localităţi, nume de străzi, nume de păsări şi animale (o statistică recentă arată, de exemplu, că pentru 29.231 de persoane numele de familie este Bujor iar 69.355 de persoane au prenumele Bujor);

VIII) folclorul românesc abundă în cântece în care tema bujorului este prezentă, mai ales în refrene şi atunci când trebuie să se facă o rimă cu cuvântul dor;

IX) tema bujorului este larg răspândită în covoarele tradiţionale, costume populare şi alte obiecte de artizanat de o frumuseţe rară, fapt ce dovedeşte aprecierea deosebită de care se bucură bujorul la nivel naţional;

X) pe lângă utilizarea ornamentală, bujorul este folosit şi în scop medicinal şi cosmetic.

Toate aceste argumente sunt dezvoltate în lucrarea elaborată de conf. dr. Florin Toma, care se află postată pe pagina web a Facultăţii de Horticultură din cadrul USAMV Bucureşti (www.usamv.ro – Facultatea de Horticultură sau www.horticultura-bucuresti.ro). Sunt argumente reale, care arată că bujorul poate fi considerat un element de identitate naţională şi merită pe deplin să i se confere, în mod oficial, titlul de floare naţională a României.

În curând, pe aceeaşi pagină va fi postată şi o platformă de adeziuni, în care toţi iubitorii bujorului – o floare au conotaţii deosebite pentru poporul român – îşi pot exprima opţiunea privitoare la proclamarea oficială, de către forul legislativ al ţării, a bujorului ca floare naţională a României.

Este demn de remarcat faptul că foarte mulţi specialişti horticultori, printre care toţi titularii disciplinelor de floricultură de la celelalte Facultăţi de Horticultură din ţară şi colaboratorii lor, şi-au exprimat susţinerea pentru propunerea dlui conf. dr. Florin Toma de la USAMV Bucureşti, ca bujorul să devină oficial floarea naţională a României.

REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013