Aspecte ale șiștăvirii şi ofilirii la plantele agricole
Scris de Lumea SatuluiCreșterea și dezvoltarea în condiții optime a plantelor agricole sunt condiționate de o multitudine de factori dar, în mod deosebit, de factorul APĂ.
Sunt cazuri când unii agricultori seamănă și așteaptă recoltarea fără adaosuri de alte inputuri (îngrășăminte, pesticide ș.a.).
În anii ploioși reușesc chiar în asemenea condiții să recolteze ceva. Însă, dacă este secetă, nu se obține nimic. Prin urmare, apa este hotărâtoare în obținerea de recolte.
Apa înmagazinată în sol trebuie să fie cât mai ușor accesibilă plantelor și pentru aceasta trebuie să se găsească în cantități suficiente. De exemplu, pentru grâu aprovizionarea optimă cu apă este de 1.200-1.500 mc/ha. La un conținut de 300-600 mc/ha este secetă puternică.
La coeficientul de ofilire (Co) solul mai conține 11-12% apă care este reținută cu forțe de peste 15 bari. Or, se știe că plantele au capacitatea de a absorbi apa din sol cu forțe de maximum 15 bari, ceea ce înseamnă că apa existentă în sol, la nivelul Co, este inaccesibilă plantelor, motiv pentru care se produce fenomenul de ofilire. S-a stabilit că grâul consumă în întreaga perioadă de vegetație cca 470 mm apă la soiurile tardive și 450 mm la soiurile timpurii. În faza de înspicare grâul consumă 4-4,5 mm apă/zi, având coeficientul de transpirație 350-550 mm.
(Coeficientul de transpirație reprezintă cantitatea de apă necesară pentru ca planta să formeze 1 kg de substanță uscată.)
Insuficiența apei în faza de înspicare – umplerea bobului, însoțită de arșiță, creează dezechilibre în circuitul apei în plante. Transpirația depășește capacitatea de absorbție a apei din sol, se dereglează metabolismul și transportul asimilatelor din frunze în bob.
În asemenea condiții are loc procesul de ofilire (veștejire) a plantelor.
Prin urmare, ofilirea are loc atunci când cantitatea de apă eliminată de plante prin transpirație depășește cantitatea de apă absorbită de sistemul radicular al plantelor din sol.
Acest fenomen poate avea loc:
– când conținutul solului în umiditate este scăzut, sub coeficientul de ofilire;
– deși solul are umiditate, pe timpul arșiței transpirația depășește capacitatea de absorbție a apei din sol;
– când solul, deși are umiditate, fiind tasat-compactat și în lipsa oxigenului, procesul de respirație al rădăcinilor este diminuat și deci nu se produce energia necesară procesului de absorbție a apei;
– la fel, pe solul tasat, se acumulează cantități mari de CO2 care este inhibitor.
De regulă, ofilirea are loc atunci când plantele pierd 20-30% din apă.
La plantele ofilite au loc următoarele transformări ale substanței organice:
– scăderea cantității de glucide din cauza scăderii fotosintezei;
– creșterea cantității de zaharoză pe seama polizaharidelor din frunzele inferioare;
– creșterea cantității de monozaharide pe seama dizaharidelor hidrolizate.
Ofilirea poate fi trecătoare și are loc în orele însorite de la mijlocul zilei, când transpirația este intensă și frunzele nu mai sunt aprovizionate cu suficientă apă, deși solul are umiditate. Dar seara și noaptea își revin.
Ofilirea poate și durabilă, când solul are umiditate scăzută și plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație.
Șiștăvirea boabelor are loc când insuficiența de umiditate apare în perioada dintre înflorire și coacerea în ceară deoarece migrarea substanțelor către bob este diminuată și greutatea bobului scade cu până la 50%. Dacă deficitul de umiditate apare mai târziu, greutatea scade mai puțin, cu cca 10%.
În asemenea condiții bobul se oprește în dezvoltare, pierde din conținutul în apă, se încrețește (zbârcește), devine șiștav.
Boabele cu acest aspect nu sunt căutate nici la comercializare și nici pentru panificație sau pentru sămânță.
Porumbul în perioada de vară consumă 4 l apă/zi fiecare plantă.
La o densitate de 60.000 plante/ha rezultă un consum de 240.000 l/zi/ha.
Pe întreaga perioadă de vegetație o plantă poate transpira cca 200 l apă. După fecundare consumă 5-6 mm/ha, iar în zilele cu insolație puternică consumă 9-10 mm/ha, ceea ce înseamnă că o ploaie de 20 mm se consumă în 2 zile. S-a dovedit că radiațiile albastre-violet măresc de 1,5 ori intensitatea transpirației față de radiațiile roșii-galbene.
Apreciind gradul de rezistență la stresul hidric, se constată că:
– dacă se ia meiul ca martor, sorgul este mai sensibil cu 12%, iar porumbul cu 55-60%;
– dacă se ia mazărea ca martor, fasolea este mai sensibilă de 1,45 ori, iar soia de 1,75 ori.
Porumbul, în condiții de secetă, își reglează dezvoltarea știuleților, în sensul că boabele de la vârful știuleților nu se mai formează pe o porțiune mai mare sau mai mică conform deficitelor existente, iar boabele formate pe restul știuletelui au aspectul șiștav.
Prin urmare, trebuie găsite soluțiile în fiecare caz în parte pentru creșterea și dezvoltarea normală a plantelor agricole, evitându-se fenomenele de ofilire și șiștăvire.
Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 14-15
Articole recente - Lumea Satului
- George Stănică: „În weekend supermarketurile ar trebui închise pentru ca și țăranii să-și poată vinde produsele în piețe“
- Recomandări privind prevenirea bolilor la albine
- La 9 ani primul concurs... Acum, campion la echitație
- Investiție de 800.000 de euro într-o crescătorie de porci Mangalița
- Produsele pentru tratarea semințelor sunt soluții sustenabile pentru fermierii care vor să-și maximizeze productivitatea
- Genetica Pioneer® și produsele pentru protecția culturilor de rapiță, cheia spre producții ridicate
- APIA: Sprijin financiar în valoare de peste 51 milioane lei pentru crescătorii de bovine
- Sorgul și secara în hrana puilor de carne
- NHR Agropartners devine unic importator în România al utilajelor Claydon
- Cum să scoți bani din iarba verde. Proiectarea grădinilor 3D, un trend ascendent pentru un peisagist din Dorohoi