Pentru a avea o producţie sigură de struguri, tratamente preventive împotriva celor mai frecvente boli şi dăunători – mana, făinarea, putregaiul cenuşiu şi acarienii – sunt aproape obligatorii în plantaţiile comerciale de viţă-de-vie. Vă prezentăm intervenţiile foto-sanitare din prima perioadă de vegetaţie, de la lăstărire şi până la compactarea ciorchinilor, cu precizarea că gama de substanţe este mult mai largă decât cea din tabel, dar dozele utilizate trebuie să respecte recomandările din prospectul produsului.

Mana (Plasmopara viticola)

Este cea mai cunoscută şi periculoasă boală a viţei-de-vie. Se manifestă pe toate organele supraterane ale plantei – frunze, cârcei, lăstari –, dar cel mai periculos şi păgubitor este atacul de pe ciorchini.

Factori determinaţi în apariţia bolii: umiditatea de 80% (ploi, ceaţă, rouă), la infecţia primară şi 75%, la infecţia secundară; temperatură-minimum 10°C sau 11°C, la infecţia secundară.

Simptome: frunze – pete gălbui, cu aspect unde­lemniu, pe faţa superioară a frunzelor, care devin, spre toamnă, colţuroase, brun-ruginii, cu un puf albicios corespunzător petelor, pe faţa inferioară; lăstari şi cârcei – pete alungite, brun-roşietice, acoperite de puf albicios la umiditate ridicată; lăstari lignificaţi - pete alungite de culoare brun-violacee; ciorchini - boabele se îngălbenesc şi apoi se acoperă cu puf albicios, la umiditate ridicată, se brunifică (acţionează ca putregaiul gri) şi se usucă, atunci când este timp secetos. Infecţia poate continua şi după ce boabele sunt mari, se brunifică, se zbârcesc şi cad cu uşurinţă (acţionează ca putregaiul brun).

Făinarea (Uncinula necator)

Atacul cel mai păgubitor şi des este cel de pe boabe şi se dezvoltă începând cu o temperatură a aerului de cel puţin 5°C, factor favorizant fiind şi lumina difuză din aparatul vegetativ.

Simptome: frunze-miceliu albicios, care se brunifică ulterior, trecând şi printr-o nuanţă roşiatică, lobul se încreţeşte; ciorchini-miceliu albicios la început, brun mai târziu, boabele se usucă şi cad cu ciorchine cu tot. În toamnele ploioase, boabele atacate de făinare pot fi gazda perfectă pentru putregaiul cenuşiu, cele două boli fiind devastatoare pentru plantaţie.

Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea)

Ciuperca  iernează sub formă de scleroţi şi, în condiţii prielnice, poate afecta toate organele plantei, pe toată durata perioadei de vegetaţie, însă riscant pentru producţie este atacul pe boabele intrate în pârgă.

Condiţii favorabile infecţiei: umiditate mai mare de 95%; temperatură -18 până la 20°C; leziuni produse de grindină, boli şi insecte.

Simptome: frunze – pete iniţial gălbui şi apoi roşietice, pe care se dezvoltă un mucegai cenuşiu; lăstari – ţesuturile de la noduri sunt acoperite efectiv de un mucegai de culoare cenuşie; fructele mature se colorează în galben-cenuşiu spre violaceu, boabele se înmoaie, crapă, se acoperă de mucegai, putrezesc şi cad.

Dăunătorii frecvenţi: acarienii (cei mai periculoşi dăunători ai plantaţiilor viticole, putând reduce randamentul cu până la 40%, atacul fiind favorizat de temperaturile ridicate şi higroscopicitatea scăzută), molia (2 sau 3 generaţii, atacă bobocii florali, inflorescenţele şi lăstarii tineri – G1, boabele verzi – G2 şi boabele pârguite sau coapte – G3).

Maria BOGDAN