Imprimati articolul

Arhitecţii de lângă noi

Oamenii trăiesc într-un miraj ce îi împiedică, uneori, să vadă dincolo de propriile amăgiri. Sunt înclinaţi să creadă că nimic nu poate egala măreţia lucrurilor făcute de ei. Dar asta este doar o iluzie. Dacă privim o clipă spre natură o să ne minunăm văzând cât de multe lucruri ne-a învăţat. Ce arhitecţi grozavi se nasc pe ramurile copacilor, ce vânători iscusiţi ascund pădurile întunecate, ce forţe nasc apele învolburate, ce muzicanţi neîntrecuţi ne încântă auzul din înaltul cerului! Haideţi să descoperim misterele lor!

Pasărea-croitor

La fel de grijuliu precum un croitor care îmbină materiale alese este şi pasărea ce îi poartă numele. Pasărea-croitor trăieşte în India, iar numele acesta i se datorează obiceiului său neobişnuit de a-şi construi cuibul. Ciocul său subţire îl foloseşte pe post de ac, iar aţa o pregăteşte torcând fire din puf vegetal. Cu aţa obţinută şi cu ajutorul ciocului, aceasta, în mod inedit, poate să coasă două frunze alăturate. În urma acestui proces, din cele două frunze pasărea face un fel de legănuş, unde îşi va pregăti un culcuş moale, aşternut cu puf şi firicele de lână.

Pasărea-olar

Un alt arhitect îndemânatic este pasărea olar. Aceste păsări sunt cel mai des întâlnite în câmpiile şi preeriile Americii de Sud. Cuibul păsării-olar este făcut cu multă iscusinţă şi atenţie şi imită destul de bine modul nostru de a ne construi casele.

Materialul folosit pentru construirea cuiburilor este argila şi pământul umed. Acestora, pasărea olar le adaugă tulpiniţe şi bălegar de vacă. Din această combinaţie, păsările pregătesc un fel de „cărămizi“.

Un astfel de cuib cântăreşte între 4 şi 7 kilograme, iar construcţia lui durează în total doar 10-16 zile.

Găina de gunoi

Un alt ingenios constructor este găina de gunoi. Această pasăre trăieşte în sudul Australiei. Pentru a-şi putea construi cuibul, masculul sapă în pământ o groapă de un metru adâncime şi de aproape doi metri lungime. Apoi căptuşeşte cu frunze şi cu rămurele pereţii gropii pe care a săpat-o. În timp, acest cuib se dovedeşte a fi un veritabil incubator, întrucât frunzişul îngrămădit în groapă putrezeşte şi degajă căldură. În felul acesta ouăle depuse în cuib vor fi încălzite. Timp de zece luni, cocoşul păcălit face de strajă lângă incubator.

Cunoscând toate acestea, nu pot să nu mă întreb. Oare cine e mai iscusit? Animalul sau stăpânul său?

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

֩ Comentarii