Imprimati articolul

Ar fi prea frumos să fie adevărat

„În România sunt atestate ca tradiţionale peste 2.500 de produse alimentare“

• declară Lucia ROMANESCU, director executiv al Oficiului Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti

Rep.: Stimată doamnă director, intrarea României în Uniunea Europeană a reprezentat o piatră de hotar pentru produsele tradiţionale. Când s-a demarat totuşi procedura de recunoaştere a tradiţionalităţii?

Lucia Romanescu: Înainte de acel an crucial, 2007, ministrul agriculturii de atunci a pregătit într-un fel terenul pentru produsele agricole şi produsele alimentare. Mă refer la faptul că MADR a emis în 2004 un ordin prin care separă tradiţionalul în produse agricole şi produse alimentare. Acolo s-a reglementat definiţia tradiţionalului şi s-a antamat într-un fel o recunoaştere a produselor tradiţionale prin acordarea unui atestat.

În primul rând, consilierea

Rep.: Care este, în acest context, rolul Oficiului Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti?

L.R.: Instituţia noastră a fost înfiinţată cu scopul de a oferi această asistenţă tehnică pentru întocmirea documentaţiilor, conform reglementărilor europene. De asemenea, ne ocupăm de promovarea lor şi a produselor ecologice, intermediem foarte multe evenimente între factorii de interes local şi producători, deja avem o bună platformă de colaborare.

Rep.: Câte produse alimentare sunt atestate ca tradiţionale în România?

L.R.: Este vorba de peste 2.500 de produse alimentare. Ele sunt recunoscute ca tradiţionale prin acest atestat acordat de Ministerul Agriculturii, autoritatea competentă la nivel naţional.

Rep.: Care sunt ariile geografice cele mai reprezentative din punctul de vedere al numărului de atestate obţinute?

L.R.: Există zone de abundenţă mărită şi mă refer în mod particular la zonele subcarpatice Argeşul, Alba, Satu Mare, care sunt în topul celor care şi-au atestat produsele.

Rep.: Raportându-ne la produsele româneşti, există vreo denumire care a solicitat protecţie la nivel european?

LR.: Prin prisma acestor reglementări europene, avem în România un produs, o denumire care este acest magiun de Topoloveni şi care a solicitat protecţie la nivel euopean.

„Niciun producător care obţine atestat nu poate ajunge în etapa finală fără a trece prin etapele standard, adică licenţa de fabricaţie şi înregistra­rea de la Direcţia Sanitară Veterinară (DSV). Standardul implică din start controlul DSV, adică DSV-ul se asigură, şi, chiar dacă ai fost atestat, trebuie să respecţi nişte norme sanitar-veterinare ale punctului de lucru şi ale produsului.“

Criterii de atestare

Rep.: Care sunt criteriile în baza cărora se recunoaşte calitatea superioară a produselor agricole şi produselor alimentare?

L.R.: La nivel european s-a stabilit un cadru care recunoaşte nişte calităţi superioare din anumite puncte de vedere şi acestea sunt: calitate superioară rezultată în urma dovedirii originii produsului, calităţi superioare care vin dintr-un mediu sănătos de obţinere, calitate superioară care decurge din păstrarea tradiţiiilor de producere. Aceste trei criterii au dezvoltat patru semne de calitate.

Rep.: Cu ce inconveniente vă confruntaţi în activitatea curentă?

L.R.: Procedurile de acordare a protecţiei se lovesc de prudenţa producătorului român. Demersul acesta, acceptând nişte excepţii, ar trebui să fie unul colectiv. Adică se presupune că rezonanţa şi renumele unui produs care se reflectă în denumire nu s-ar fi obţinut cu un singur producător dintr-o anumită zonă geografică. Reglementarea prevede că toţi cei care produc un produs cu aceeaşi denumire, pentru a obţine protecţie, e necesar să se asocieze într-un grup de iniţiativă.

A consemnat Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 11, 1-15 IUNIE 2010

֩ Comentarii