Imprimati articolul

Aplicaţii ale biotehnologiei moderne în agricultură

Au trecut 12 ani de la aprobarea cultivării primelor plante modificate genetic (PMG). De atunci, suprafeţele alocate PMG au crescut treptat, pentru ca în anul 2007 să depăşească 114 milioane de hectare. Liderul mondial în domeniu – Statele Unite ale Americii. Lista cultivatorilor de PMG include astăzi 23 de ţări, printre care şi România. Se poate vorbi deja de o istorie de cultivare şi consum. O istorie lipsită de evenimente neprevăzute.

Primele plante transgenice

Primele plante modificate genetic cultivate pe suprafeţe mari au fost soia şi rapiţa tolerante la erbicide. Apoi au apărut pe piaţă cultivare de porumb şi bumbac care cumulau rezistenţa la dăunători şi toleranţa la un erbicid total.

În anul 2005, în SUA, au fost cultivaţi primii hibrizi de porumb cu două şi trei caractere cumulate, dobândite de la linii parentale modificate genetic: rezistenţa la unele insecte lepidoptere, rezistenţa la viermele rădăcinilor (Diabrotica sp.) şi toleranţa la un erbicid total. Concomitent, în câmpurile experimentale din peste 45 de ţări sunt testate plante modificate genetic pentru a rezista la atacurile patogenilor, pentru a sintetiza uleiuri mai sănătoase sau cu anumite destinaţii industriale, pentru a sintetiza molecule farmaceutice etc.

Gândacul de 1 miliard de dolari

Conform datelor publicate de International Service for the Acquisition of Agri-Biotech Applications (nr. 37), care întocmeşte un raport anual privind situaţia globală a cultivării PMG, în anul 2007 suprafaţa ocupată de aceste plante a crescut cu 12% faţă de suprafaţa înregistrată în 2006. Aproximativ 20% din cele 114 milioane de hectare au fost ocupate de varietăţi care cumulează toleranţa la un erbicid total cu rezistenţa la unul sau la doi dăunători. De exemplu, la porumb, rezistenţa la sfredelitorul european şi/sau la viermele rădăcinilor (Diabrotica sp.). Acest din urmă dăunător este numit sugestiv în SUA „gândacul de 1 miliard de dolari“.

Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA) estimează că, în fiecare an, pierderile de recoltă determinate de viermele-rădăcinilor sunt de 800 milioane $, iar costul total al tratamentelor de combatere a acestuia – de 200 milioane $. Acest dăunător extrem de păgubitor a intrat şi în România, apărând frecvent în culturile din vestul ţării.

Numărul ţărilor care cultivă plante modificate genetic a ajuns la 23. Aproximativ 90% din cei 12 milioane de agricultori au mijloace financiare reduse. În cele 23 de ţări cultivatoare de produse ale biotehnologiei moderne trăiesc 3,6 miliarde de oameni, echivalentul a 55% din populaţia actuală a globului (6,5 miliarde).

Se anticipează că, în cel de-al doilea deceniu, va avea loc o creştere pronunţată a suprafeţelor alocate PMG în Asia, în special în India şi China, dar şi în alte ţări, care până acum nu au cultivat asemenea plante, printre care Vietnamul şi Pakistanul.
Aceste culturi se vor extinde şi în Africa, cei mai importanţi noi cultivatori urmând să fie Egiptul, în nordul Africii, Burkina Faso, în vestul Africii, şi Kenya, în estul aceluiaşi continent.

Reticenţa europenilor

În Uniunea Europeană, ţinând cont de situaţia actuală, creşterea va fi probabil foarte lentă şi modestă. În Europa de Est există un potenţial mai mare de extindere a noilor tehnologii în agricultură. Mai ales prin utilizarea culturilor biotehnologice pentru biocombustibili - etanol şi biodiesel. Ar putea creşte astfel producţia de biomasă şi eficienţa acestui sector.

În general, utilizarea noilor tehnologii a determinat creşterea randamentului culturilor cu 5 până la 50%. Veniturile fermelor în care au fost utilizate noile tehnologii au crescut în 2006 cu 7 miliarde $, iar în intervalul 1996-2006, cu aproape 34 miliarde $.

În perioada 1996-2006, aplicaţiile biotehnologiei în agricultură au avut un impact pozitiv şi  asupra mediului. De exemplu, prin reducerea numărului de tratamente aplicate în culturi au fost economisite 289.000 milioane de tone de ingrediente active pesticide, iar numai în anul 2006, 15 miliarde kg de C02  nu au mai ajuns în atmosferă.

Beneficii de ordin social: atenuarea sărăciei milioanelor de mici agricultori care au utilizat produse ale biotehnologiei moderne.

Porumbul este a treia dintre plantele cultivate în privinţa importanţei economice. Principalii actori de pe piaţa mondială a porumbului sunt şi mari cultivatori de porumb MG. În Statele Unite ale Americii, în anul 2008, dintre cele aproape 35 milioane ha alocate porumbului, 80% au fost ocupate de varietăţi cu două şi trei caractere MG cumulate. În anul 2007, în Argentina au fost cultivate varietăţi MG pe 84% din cele 2,8 milioane de ha alocate porumbului, iar în Africa de Sud - pe 57% din cele 1,6 milioane de ha ocupate de porumb.

În UE, suprafaţa destinată agriculturii este de 92,4 milioane ha, din care 13,2 milioane hectare (14%) sunt alocate porumbului. Conform statisticilor FAO, dintre principalele ţări cultivatoare de porumb, România alocă acestei plante de cultură cea mai mare suprafaţă. Din păcate, producţia obţinută este cea mai mică dintre producţiile raportate de cele 13 ţări.

În Uniunea Europeană, în anul 1998 a fost autorizată cultivarea în scop comercial a unui singur eveniment de transformare: porumbul MON810, rezistent la atacul sfredelitorului european (Ostrinia nubilalis). De atunci nu a mai fost acordată nicio autorizaţie de cultivare a unei alte plante MG. A fost aprobat însă importul mai multor evenimente de transformare, în vederea procesării şi utilizării ca furaj şi aliment.

Sfredelitorul afectează culturile de pe 25% din suprafaţa totală, de 13,2 milioane ha, alocată porumbului în UE. Cu toate acestea, numai pe 1% din această suprafaţă se cultivă hibrizi de porumb protejaţi prin modificare genetică de atacurile acestui dăunător. În Catalogul european al varietăţilor sunt înregistraţi 47 de asemenea hibrizi.

Prof. univ. dr. Marcela BADEA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii