Imprimati articolul

Apele lui Ioan

Cele două mari sărbători, Boboteaza şi Sfântul Ioan, care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, trebuie luate, cum spun preoţii, „la pachet“, şi asta pentru că ele sunt legate între ele şi în amândouă este protagonist Ioan Botezătorul. Să vorbim şi noi, pe scurt şi cum ne pricepem, despre ele.

Puterea apei sfinţite

Zilele în care cele două sărbători sunt prăznuite de ortodocşi sunt 6 şi 7 ianuarie, deci în anul următor Crăciunului şi celorlalţi sfinţi care formează întregul sărbătorilor de iarnă, cum sunt ele numite, generic.

Preoţii, de Bobotează, sfinţesc prin slujbă apele. Împreună cu credincioşii, oamenii bisericii se duc la cel mai apropiat izvor, râu sau lac, unde încep să citească Troparul Bobotezei. În anii trecuţi, când de Bobotează crăpau pietrele de ger, se pregătea o cruce de gheaţă pentru a marca locul slujbei. Acum, se pregăteşte una de lemn, care este aruncată în apă de către preot. Gestul lui este urmat de cel al tinerilor înotători, care sar în apă, ca să prindă şi să aducă înapoi la mal crucea. Ce simbolizează, de fapt, acest lucru? De Bobotează ne aducem aminte de evenimentele petrecute la apa Iordanului, când Mântuitorul, venit aici din Galileea, i-a cerut lui Ioan Botezătorul să-l boteze şi pe El.

Toată lumea vine la biserică să ia agheasmă, despre care, se spune, poate vindeca tot felul de boli, dar şi aduce binecuvântarea în casele celor care o iau şi o folosesc. Credinţa creştină spune că nicio apă de pe pământ nu rămâne, la sfinţirea de pe 6 ianuarie, nesfinţită. De aceea, vreme de opt zile, cât se spune că ar sta ele sfinţite, religia interzice să se spele, în râuri şi gospodării, rufe. Ca o superstiţie - sau poate nu - fetele de măritat ţin în ajunul Bobotezei post negru, mănâncă doar o turtă sărată seara şi pun busuioc sub pernă. Toate acestea se fac ca să-şi viseze noaptea ursitul.

Ioan care botează mulţimile

Mai bine de două milioane de români îşi sărbătoresc azi ziua numelui, Ioan sau Ion. Ei toţi se numesc astfel după Sfântul Ioan Botezătorul, cel care a botezat mulţimile în apa Iordanului. Acest sfânt are o însemnătate aparte în credinţa noastră, el făcând, practic, legătura dintre Vechiul Testament şi Noul Testament şi anunţând venirea lui Mesia printre oameni, pentru a-i mântui. Considerat cel mai mare profet, el grăia adesea în pustie:

„Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”. Trimis de Dumnezeu ca mesager şi ca să netezească drumul lui Iisus, Ioan botează poporul şi este, datorită atitudinii sale, luat drept Mesia. Dar el afirmă răspicat că „vine altul mai mare în urmă“ şi nu lasă prilej de interpretare. Şi când îl recunoaşte în mulţime pe Iisus, Îl botează şi pe acesta şi înţelege că a venit momentul mântuirii.

Ioan s-a născut din părinţi bătrâni, Zaharia şi Elisaveta, în urma rugăciunilor către Dumnezeu, şi a fost trimis pe pământ să anunţe venirea lui Hristos. A trăit ca un pustnic şi a crezut în puterea Mântuitorului.

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2010

֩ Comentarii