Imprimati articolul

Apă proaspătă pentru pământurile secătuite

Interviu cu ing. Aurel Mitea, vicepreşedinte al Ligii Naţionale  a Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii

Suprafaţa contractată pentru irigat în judeţul Călăraşi este de aproape 60 mii de hectare, din care numai 21 mii de hectare sunt efectiv irigate.

Vicepreşedintele OUAI-urilor se confruntă cu următoarele probleme: în anumite situaţii s-au rupt canalele de aducţiune. Numărul instalaţiilor de irigat la nivelul judeţului este extraordinar de mic pentru că acele sisteme cu coloană de mutare manuală au cam dispărut. Acum au apărut instalaţii moderne, cu mutare automată, dar foarte puţini sunt aceia care îşi permit asemenea utilaje.

Oaze în inima Bărăganului

Iată, pe scurt, o aproximativă radiografie a „irigaţiilor“ în judeţul Călăraşi, în plin Bărăgan, în plină secetă.

Cu toate acestea, sunt zone în care culturile sunt irigate ca la carte, apa proaspătă ţinând seceta departe.

Despre aceste locuri şi, mai ales, despre cum funcţionează Liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii, am discutat cu domnul inginer Mitea Aurel.

„În primul rând trebuie să spunem că ne aflăm la OUAI Cuneşti, pe un lot de porumb unde irigarea se face din staţia 3 + 4 „Boian“. Este un OUAI înfiinţat în anul 2006, care funcţionează şi are amenajată toată suprafaţa de 3.284 ha.

Investiţia este a domnului Alexandru Baciu, administratorul societăţii, pe care numai partea de infrastructură l-a costat în jur de 500 mii de euro. Banii i-a luat prin credite, riscând enorm. Este o investiţie fără niciun sprijin de la stat.“

„Poftim, asta e a voastră, irigaţi!“

– De ce a fost nevoie să se înfiinţeze această Ligă?

– În primul rând s-a dorit şi se doreşte descentralizarea tuturor centralizatelor.
ANIF-ul nu mai putea să reziste în forma de organizare care era. Atunci a încercat în modul acesta, dar Legea nr. 138, care a determinat această formă de organizare, trebuie îmbunătăţită. Cel mai mare handicap al acestor organizaţii este că pleacă fără niciun capital social.

S-a dat o staţie şi s-a spus: „Domnilor, asta e a voastră, irigaţi!“ În momentul în care ai asociaţi puternici, cum am avut eu şansa să am, vedeţi şi dumneavoastră că putem să ne dezvoltăm. Înainte de a trece la modul de organizare a acestor OUAI-uri, vreau să vă spun că statul le sprijină în două forme: prin subvenţie, 700 lei la hectar pentru apa de irigat, a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a staţiilor de bază în cadrul ANIF-ului şi prin Ordonanţa nr. 123 (acum 601) care prevede că pentru fiecare suprafaţă se primesc 140 de lei pentru întreţineri şi reparaţii şi 31 de lei pentru pază pe hectar. Începând din anul 2010, această formă de sprijin dispare şi va fi o lovitură greu de suportat de organizaţiile udătorilor de apă. Sunt lucruri pentru care noi ne luptăm, încercând să obţinem în continuare subvenţii la energia electrică.

Fermierii care ar vrea să irige nu au apă pentru că şi umplerea canalelor cu apă este astăzi o problemă: nu sunt bani, apa trebuie plătită, energia trebuie plătită, oamenii care deservesc staţiile trebuie plătiţi, la fel şi cei care întreţin canalele să nu se rupă.

Strategia naţională, doar un deziderat

– Cum colaboraţi cu Ministerul?

– Încerc să nu amestec politica cu agricultura, dar să ştiţi că se amestecă destul. Nu se prea vede planul de priorităţi privind irigaţiile în România! Prin modificarea unor amendamente la Legea nr. 138 am reuşit să obţinem subvenţia la energie în avans, dar aceasta nu s-a respectat în toate judeţele. Unii colegi, în special în Constanţa, nu au primit subvenţia la energia electrică.

Acum înţelegeţi ce înseamnă lobby? Eu o să vă arăt un program naţional, să vedeţi ce înseamnă staţii eligibile şi unde nu se vor mai face investiţii pentru irigaţii. Sunt zone cum este Constanţa, unde costurile pentru aducţiunea apei sunt mari, aşa că nu se mai pot suporta de la STAT.

– Care este implicarea fermierilor?

– Cred că irigaţiile, dacă le schimbă cineva, le schimbă fermierul, cel care lucrează pământul. Cei care aşteaptă subvenţii de la stat aşteaptă degeaba, n-au şanse să se dezvolte. Trebuie să schimbăm mentalitatea: să primim subvenţii, dar să mai participe şi cei care sunt sprijiniţi pentru a îmbunătăţi performanţele utilajelor de irigat.

Fărâmiţarea, mai rea ca seceta

– Cum este în ţară? Ce spun fermierii despre această situaţie?

– De la organizaţie la organizaţie sunt lucruri diferite şi nu pot să spun ceva precis despre o organizaţie care are 50-60 de membri, faţă de noi, care avem 6. Cred că acolo unde sunt mulţi membri şi au suprafeţe foarte mici este complicat din orice punct de vedere. În sensul că la un moment dat, într-o zi, vor să irige toţi deodată! Apar probleme de organizare, de structură, de decontare şi de bani.

– Ce proiecte aveţi legate de Ligă?

– Decizia care a fost la nivel de Ligă a prevăzut să înfiinţăm Ligi pe judeţe. La ora actuală suntem 3. Problemele de Ligă sunt ale tuturor utilizatorilor de apă din ţară. Ce am reuşit să obţinem până astăzi sunt câteva drepturi: avans de energie electrică, 700 de lei tarif de livrare a apei şi pe anul acesta, 140 lei pentru suprafaţa amenajată la irigat şi 31 lei pentru pază.

Am intervenit la nivel de Guvern, de Minister pentru că dorim să primim sprijin pentru reparaţii şi pază în sistemul de irigaţii pentru că e foarte important să menţinem în stare de funcţionare aceste staţii.

Optimismul n-a murit de tot

– Cum vedeţi viitorul agriculturii?

– Eu cred că viitorul este bun, o să vedeţi şi dumneavoastră că noi o să asigurăm viitorul.

– Noi?

– Da, societăţi ca acestea, al căror administrator este domnul Alexandru Baciu. În curând aici o să facem un Campus pentru studenţii la Agronomie care vor face practică pe suprafeţele lucrate de noi. Precizez că terenurile pe care le vedeţi sunt ale Academiei Agricole; de asta există la noi o anumită stabilitate, fluenţă.

De aceea toate lucrările şi în general tot ce facem sunt ca la carte, plus că modul de organizare, de conducere a societăţii pe care o deservim are un management modern. Domnul Alexandru Baciu este un om tânăr care a investit pentru agricultură, a făcut studii de specialitate şi, ce este cel mai important, din 24 de ore 22 este pe câmp.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.16, 16-31 AUGUST 2009

֩ Comentarii