Imprimati articolul

„Agricultura, pe mâini bune“

Cam aşa gândesc cei mai mulţi dintre românii care au, direct sau indirect, tangenţe cu agricultura. Referire fac, se înţelege, la Mihail DUMITRU, noul ministru al agriculturii.

Cunoscându-l de mulţi ani, apreciindu-i calităţile profesionale, capacitatea de pătrundere şi înţelegere a fenomenului agricol şi dezvoltării rurale, n-am putut rezista tentaţiei de a-l invita încă de la începutul mandatului său la un dialog pe tema obiectivelor şi priorităţilor sale ca… diriguitor al treburilor unuia dintre cele mai importante şi complexe ministere.

Aşadar, a acceptat să ne fie alături mai întâi pe postul de radio Antena Satelor, la una dintre emisiunile realizate de Gheorghe Verman – „De toate pentru toţi sătenii“, apoi la revista Lumea Satului, publicaţie ce se doreşte a-i fi alături în toate demersurile sale, având credinţa că ele vor fi benefice agriculturii, agricultorilor şi locuitorilor satelor.

Mihail Dumitru
- date biografice -

S-a născut în judeţul Dâmboviţa, satul Râul Alb. A absolvit Facultatea de Economie Agrară

– ASE Bucureşti, promoţia 1988, după care a lucrat ca economist la Complexul de Porci din Stănceşti – Prahova, apoi ca cercetător la Institutul de Economie Agrară, timp în care a urmat mai multe cursuri de perfecţionare în ţară şi străinătate. Din 1996 s-a aflat în cadrul reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, iar din 2007 la Bruxelles, ca negociator pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Cinci sunt principalele priorităţi

– Ei bine, domnule ministru, sunteţi la început de mandat. Care vă sunt priorităţile şi în ce măsură credeţi că le veţi duce până la capăt?

– Am o listă de cinci priorităţi pe termen scurt, pe care va trebui „să le atac“ imediat, pentru că de acestea depinde cât de bine va merge agricultura în acest an şi în cei ce vor urma. Sunt sigur că le voi duce până la capăt pentru că agricultura şi dezvoltarea rurală sunt obiective prioritare în programul de guvernare al actualului cabinet din care fac parte şi sunt convins că voi avea tot sprijinul în acest sens.

În primul rând, îmi doresc să găsesc o formulă de înlocuire a unor subvenţii care încetează să mai existe din acest an, ele având până acum un regim tranzitoriu. Acestea încetează, iar prioritatea mea este să găsesc alte forme prin care să sprijinim sectoarele în care aceste subvenţii nu mai vin. Este vorba de porc, pasăre şi legume.

A doua prioritate este cea legată de fondurile europene, de absorbţia şi de utilizarea eficientă a acestora. Aş vrea să reamintesc că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este gestionarul a trei dintre cele şase fonduri europene de care beneficiază România ca stat membru, acestea reprezentând 40% din total. An de an, au existat anumite deficienţe de sistem, care trebuie corectate, astfel încât să putem garanta fermierilor că vor primi la timp banii. Vreau ca aceste plăţi să se facă după calendarul stabilit în regulamentele europene şi oamenii să aibă certitudinea că, în acel interval, ei îşi primesc banii.

Nu neapărat fondurile sunt problema

– Vorbiţi de subvenţiile acordate fermierilor, dar România beneficiază şi de importante sume destinate modernizării agriculturii şi dezvoltării rurale. Către ce obiective se îndreaptă acestea şi cât de accesibile sunt pentru potenţialii beneficiari?

– Tocmai doream să vă spun că Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală, la care faceţi referire, este un instrument colosal de modernizare a agriculturii şi a satului românesc, de care cred că România, în toată istoria ei, nu a beneficiat. Dispunem de 8,1 miliarde de euro fonduri europene, la care guvernul mai adaugă un efort de cofinanţare de circa 3 miliarde, plus cofinanţarea privată a beneficiarilor, totul ridicându-se la peste 13 miliarde de euro.

Cea mai mare parte din aceste sume – circa 1,9 miliarde de euro – merge, în primul rând, către modernizarea şi dezvoltarea investiţiilor în sectorul agricol şi al industriei alimentare. Alte importante fonduri vor fi direcţionate către modernizarea satului: drumuri, apă, canal, serviciile locale etc., apoi spre dezvoltarea turismului rural, microîntreprinderilor, activităţilor economice alternative, astfel încât oamenii să fie motivaţi să rămână şi să muncească în sat, unde să obţină venituri care să le permită un trai decent.

Revenind la investiţii, problema cea mai acută este cofinanţarea proiectelor, ceea ce face greu accesibile fondurile la care mă refeream. De aceea, o altă prioritate a mea – cea de a treia – este asigurarea capitalului pentru aceste investiţii, cofinanţarea. Se ştie că sectorul financiar bancar nu este încrezător şi favorabil finanţării activităţilor din acest sector.

Va trebui să începem din nou dialogul cu băncile, să le determinăm să creeze instrumente specifice pentru a finanţa sectorul agricol, şi nu numai, să finanţeze, de asemenea, IMM-urile din mediul rural. Avem nevoie de această intervenţie în primul rând pentru a asigura o permanenţă a capitalului de lucru pentru fermieri, întreprinzători, dar şi pentru a asigura cofinanţarea acestor proiecte masive de investiţii cu fonduri europene.

Este vremea să modernizăm şi aparatul din agricultură

– Aţi vorbit de subvenţii, investiţii, finanţare, cofinanţare. Până la urmă de un vast program de lucru în domeniu. Cu cine şi cum îl veţi pune în practică în teritoriu, în condiţiile în care se vorbeşte de restructurare, disponibilizare...?

– …Cu specialiştii şi structurile din teritoriu. Cred că acum trebuie vorbit de modernizarea aparatului agricol din România ca o necesitate şi nu de altceva. Apoi de descentralizarea acestuia, ambele cuprinse în cea de a patra prioritate a mea.

Există câteva proiecte în acest sens, privind înfiinţarea camerelor agricole la nivel local pentru a putea fi cât mai aproape de fermieri, pe care să-i ajute în demersurile, problemele cu care se confruntă, apoi cu sfaturi tehnice de specialitate, dar şi în ceea ce priveşte înţelegerea cerinţelor comunitare în domeniu. Şi tot pe acest palier al problemelor se află comunicarea cu fermierii, crearea condiţiilor necesare asocierii pentru a le creşte forţa de negociere pe lanţul agroalimentar.

Aceasta este cea de a cincea prioritate. S-a făcut un prim pas cu acest cod al bunelor practici. Va trebui acum să îl punem în aplicare şi să-l facem să funcţioneze. Dar va fi necesar ca pe lanţul agroalimentar să întărim poziţia producătorului, care, deocamdată, este foarte slabă, din cauza neorganizării. Dorinţa mea este să constituim şi să întărim poziţia grupurilor de producători. Avem resurse importante în planul naţional de dezvoltare rurală, astfel că putem accelera acest proces de organizare.

Nu vor fi probleme cu Bruxelles-ul

– Ca ministru într-un cabinet al unei ţări membre, cred că veţi avea mult de lucru şi în ceea ce priveşte colaborarea cu Uniunea Europeană. Cât de confortabil vă veţi simţi de pe această nouă poziţie în relaţia cu Bruxelles-ul, având în vedere că de-acum va trebui să cereţi, nu să daţi?

– Cred că cel puţin la fel de bine ca până acum. Voi avea într-adevăr o agendă bogată pe partea europeană şi cred că sunt în măsură să abordez corect, pertinent şi în beneficiul României toate aspectele care ne interesează. Fără îndoială, în relaţia cu Bruxelles-ul mă voi simţi ca acasă, cu atât mai mult cu cât am lucrat în acele structuri, pe de o parte, iar pe de altă parte, după cum ştiţi, portofoliul agriculturii este deţinut de un conaţional, domnul Dacian Cioloş, un bun prieten şi colaborator cu care sigur voi dezvolta o relaţie foarte apropiată. Aşa că la nivelul acelor structuri mă voi simţi cât se poate de confortabil şi am nevoie de acest confort, mai ales în această perioadă în care se discută viitorul politicii agricole comune şi în care trebuie să ne susţinem poziţia de ţară cu nevoi specifice pe domeniul dezvoltării sectorului agricol şi al economiei rurale.

– Priorităţile prezentate dau imaginea unor lucruri ce vor să intre pe făgaşul lor firesc. Dar toate acestea nu cred că pot fi materializate fără bani. Cum stăm la acest capitol în 2010?

– Bugetul acestui an, comparativ cu cel din anii trecuţi, nu arată rău. Sigur, ar fi fost necesari mai mulţi bani dar, cum suntem într-o perioadă de criză, nu putem avea pretenţii foarte mari. Sper ca la dezbaterea bugetului în Parlament să mai obţinem o suplimentare a resurselor pentru agricultură, resurse care mi-ar permite să susţin la Bruxelles formulele privind noua schemă de ajutoare.

„Am conştiinţa clară a dificultăţilor“

– Îmi stau în minte de ceva vreme şi alte câteva întrebări. De pildă, dacă la nivelul ministerului există o strategie referitoare la lucrările de îmbunătăţiri funciare, la irigaţii în special, apoi dacă aţi avut vreme să abordaţi problema cercetării care încă se află în mare impas şi, nu în ultimul rând, cum se gândeşte la nivel central problema referitoare la reorganizarea structurilor din teritoriu ale Ministerului Agriculturii?

– Sunt trei întrebări ce vizează domenii importante. În legătură cu sistemul de îmbunătăţiri funciare şi de irigaţii din România, cred că aici trebuie acordată o atenţie deosebită dezvoltării unei strategii coerente a acestui sector astfel încât, pe de-o parte, să ne folosească nouă ca armă în lupta împotriva schimbărilor climatice, iar pe de altă parte, această infrastructură să funcţioneze şi pe principii de eficienţă.

Cercetarea este o altă prioritate a mea. Va trebui să colaborez cu oamenii din domeniu şi să vedem ce putem face ca cercetarea să servească cu adevărat sectorului agricol, să promoveze proiecte care să vizeze adaptarea agriculturii României la schimbările climatice. Trebuie să încurajăm şi să sprijinim cercetarea pentru a crea noi hibrizi şi soiuri de plante rezistente la secetă. Este domeniul căruia trebuie să-i acordăm toată atenţia dacă vrem progres.

Referitor la cea de a treia întrebare, un obiectiv al meu imediat şi pe termen mediu este, aşa cum am mai spus, să modernizăm întreaga administraţie agricolă de la vârful ministerului şi până la comună. Aici sunt mai multe etape. Pe de-o parte, obiectivul guvernului este de a descentraliza, în ideea de a apropia aceste servicii de fermieri, de beneficiarul final.

Pe de altă parte, va trebui să dăm o putere mai mare de decizie acestor structuri locale. Va fi un proces de modernizare şi de reformare administrativă profund, pentru care am nevoie de colaborarea oamenilor care lucrează în sistem, cărora nu trebuie să le fie teamă de aceste modificări.

Ing. I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2010

֩ Comentarii