Imprimati articolul

A treia cale turistică prahoveană, Drumul fructelor

Pornind, din nou, pe drumurile Prahovei, păşim acum pe un „drum al bogăţiei naturii şi al hărniciei, încărcat de rod şi de istorie“, numit recent Drumul fructelor, reprezentând cea de-a treia cale turistică iniţiată recent de autorităţile judeţene, decise să pună în valoare potenţialul turistic şi uman al acestor locuri încărcate de istorie, cu susţinerea financiară a Uniunii Europene. Proiectul îşi propune să asigure promovarea obiectivelor turistice prin evidenţierea produselor specific. În egală măsură, proiectul respectiv susţine manifestările tradiţionale din zonă, precum şi afacerile în domeniu.

Această rută leagă între ele 18 localităţi prahovene şi 28 de popasuri de drumeţie; călătorul păşeşte astfel în lumea de azi a satului, ia parte la sărbătorile şi obiceiurile locului, colindă dealurile şi livezile – mai noi sau mai vechi ale acestei zone – care, potrivit statisticilor de dată recentă, măsoară între 7.400 ha, plantaţii clasice, şi 11.700 ha, dacă se iau în calcul şi plantaţiile cu pomi răzleţi.

Între livezi, monumente istorice

Drumul fructelor începe, practic, din comuna Adunaţi, aşezare din apropierea Văii Prahovei, înconjurată de dealuri ce ating până la 550 metri altitudine, cu sate străbătute de pâraie limpezi precum Ocina, dar şi de zonele turistice Borungoci şi Rezervaţia naturală Costişata. În satul de centru există chiar si o aşezare neolitică înscrisă în lista monumentelor şi siturilor arheolo­gice, cu vestigii din culturile Boian şi Gumelniţa.

În imediata vecinătate a comunei se află oraşul Breaza, binecunoscută staţiune balneoclimaterică, care oferă un cadru natural excelent pentru tratarea afecţiunilor cardiovasculare, respiratorii şi a nevrozelor. Cu o climă de excepţie, cu izvoarele sale cu apă minerală, recunoscute pentru calităţile lor terapeutice, urbea este o veritabilă oază de linişte. Clubul de golf, numit „Lac de verde“, aflat într-o zonă pitorească în apropierea dealului Gurga, pe platoul ce domină oraşul, atrage tot mai mulţi vizitatori, mai ales din străinătate.

Nu în ultimul rând, fructele de tot soiul te îmbie la o masă frugală oriunde te-ai afla. De aici, Drumul fructelor te poartă prin comuna Poiana Câmpina, o aşezare care-şi trage numele de la Schitul Poiana, fondat în anul 1688, ca o cetate medievală de apărare, împrejmuită cu ziduri şi tuneluri subterane, azi înfundate. Izvorul cu apă sărată descoperit în 1884, loc unde în 1904 au fost amenajate primele instalaţii pentru băi, aflate într-o frumoasă grădină, cu fâneaţă şi pomi fructiferi, este un alt punct turistic

Trecem apoi prin municipiul Câmpina, cu ale sale celebre monumente de artă: Castelul „Iulia Hasdeu“ şi Muzeul „Nicolae Grigorescu“. Apoi, la numai câţiva kilometri, ajungem şi prin comuna vecina, Telega, vizităm băile minerale, iar drumul spre Scorţeni ne duce la Cornu, comună cu trainice rădăcini în istoria ţării. Natura este aici, la fiecare pas, atrăgătoare şi te îmbie la drumeţii în care poţi admira originalul muzeu sătesc, cu cele două secţii - istorie veche şi etnografie.

După Cornu, ne strecurăm pe pitoreasca Vale a Doftanei. Un popas meritat poate fi azi şi cel de la Brebu, cu casa domnească şi cu cetatea sa medievală, devenită muzeu dedicat epocii lui Matei Basarab şi a lui Constantin Brâncoveanu, unde te întâmpină busturile lor din piatră, aşezate în faţa grădinii.

Pe Valea Slănicului, în sus…

Primul popas, aproape de firul apei, la Dumbrăveşti, comună alcătuită din şapte sate, cu nume care de care mai… naturale: Găvănel, Mălăieştii de jos şi de sus, Plopeni şi Sfîrleanca. Drumul ne ispiteşte însă mai mult, spre localitatea vecină, Vărbilău, cea care deţine în zonă un număr record de livezi, câteva mii de hectare de prun, măr şi păr, dar şi de nuc, plantaţiile compacte fiind de peste 600 hectare! Aici, la Vărbilău există o fântână legendară, cea a haiducilor, pe dealul Măgura Trestioarei, la 654 m, zonă unde autorităţile au identificat 25 de locuinţe care pot deveni pensiuni turistice, cu tot atâtea popasuri pentru viitorii drumeţi de pe Drumul fructelor.

După ce ne abatem şi pe la Aluniş, comună cu livezi şi puncte turistice importante, ajungem, uşor-uşor, în urbea aglomerată a Slănicului de Prahova, staţiune de odihnă şi tratament balnear. Definitoriu pentru această aşezare sunt lacurile sale sărate – Baia baciului, Baia roşie, Baia verde, foste ocne de sare, care atrag mii şi mii de turişti, care îşi caută aici tămăduirea. Întâlnim şi unele edificii vechi, între care şi Casa cămărăşiei, devenită Muzeul al sării. Drumeţii se îndreaptă şi spre Mina „Unirea“, fostă ocnă, azi muzeu insolit la mare adâncime.

Festivalul ţuicii atrage mii de vizitatori

Încet-încet păşim peste dealuri, pe la Piatra verde, şi ajungem pe Valea cea dorită a Teleajenului. Poposim întâi la Teişani, comună cu numeroase livezi de prun, măr şi nuc După numai câţiva kilometri ne oprim, mai îndelung, în urbea Vălenilor de Munte, localitate atestată, după vechiul său nume Berevoieşti, încă de la 1427. Principalele sale atracţii sunt, desigur, monumentele de artă: Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“, ctitorită pe la 1684, Muzeul de artă religioasă „Nicolae Iorga“, dar şi muzeul dedicat marelui istoric, precum şi… Muzeul prunului. De altfel, aici prunul ocupă un loc central în economia zonei, motiv pentru care, de mai multă vreme, la sfârşitul toamnei, se organi­zează un insolit „Festival al ţuicii“, cu mii de vizitatori, din judeţ şi din ţară.

Dar Drumul fructelor continuă tot pe această vale, la Drajna, Poseşti, Bătrâni şi se opreşte la Starchiojd, localitatea cu cea mai veche atestare documentară din Prahova, la 10 iulie 1418. Livezile comunei se întind de la dealurile Buzăului la Chiojd şi Cătina, către învolburata apă a Bâscii Chiojdului mic.

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2012

֩ Comentarii