Imprimati articolul

A fost cândva… o plantă numită sorgul dulce

Cândva, nu de multă vreme, atunci când în România se muncea serios, un grup de cercetători entuziaşti au dovedit că şi la noi, cu toată sărăcia în care ne zbăteam, s-au putut obţine rezultate comparabile cu cele din oricare altă ţară de pe glob care avea aceleaşi obiective. Mă refer de această dată la cultura şi valorificarea superioară a sorgului dulce, cunoscut la noi de multă vreme şi sub numele de „gaolian“.

Această plantă, cu producţie mare pe unitatea de suprafaţă cultivată, rezistentă la secetă şi cu conţinut mare de substanţă dulce (zaharoză), urma să facă parte din Programul naţional de introducere în cultură a unor specii noi de plante cu conţinut mare în zahăr, altele decât sfecla.

Nu a fost să fie aşa. După Revoluţia din 1989, cercetările s-au sistat prin nefinanţare. Intervenţiile scrise la ASAS şi Ministerul Agriculturii au rămas fără ecou. Numai Ministerul Cercetării a înţeles importanţa acestora, reluarea cercetării din punctul în care au rămas, asigurând şi finanţarea. La ICPCISZSD–Fundulea nu se mai putea. Aici toată baza materială a fost vândută sau furată în 2005.

În ultimii ani, unii apropiaţi încearcă să mă determine să publicăm o carte despre această activitate. Este foarte greu şi de aceea, prin intermediul acestei publicaţii, voi încerca să explic gospodarilor de la sate cum se cultivă (o mare parte ştiu deja), cum se poate obţine mierea, alcoolul (ţuica), oţetul, toate dintr-o singură plantă. Pentru micii sau marii întreprinzători se pot oferi tehnologii de cultură, extragere a sucului dulce, concentrare a acestuia sub formă de miere, obţinere a alcoolului, de valorificare fibrei rezultate la presare.

Ing. Constantin I. DUMITRACHE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010

֩ Comentarii