Imprimati articolul

Naşterea Maicii Domnului, prilej de bucurie şi de rugăciune

Astăzi, 8 septembrie, noi, ortodocşii, suntem în mare sărbătoare. Este ziua în care s-a născut, aşa cum spun scrierile vechi bisericeşti, Maica Domnului. Practic, naşterea Maicii Domnului, celebrată la această dată, este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, început la 1 septembrie.

Maria, născută din rugăciune

Sfânta Fecioară s-a născut pe 8 septembrie – dată la care se sărbătoreşte Sfânta Marie Mică – fiind fiica lui Ioachim şi a Anei, nişte oameni simpli, dar deosebit de credincioşi. Pentru că multă vreme – mai bine de cincizeci de ani de la căsătorie – nu au putut avea copii, Ioachim şi Ana s-au confruntat cu ironiile şi batjocura oamenilor, chiar şi a marelui preot al templului, fiind blestemaţi din cauza lipsei urmaşilor.Dar ei au continuat să creadă în Dumnezeu şi să-şi vadă de viaţa liniştită pe care o duceau în mod obişnuit.

Cu post şi rugăciune, când părea imposibil să mai aibă moştenitori, mai ales din cauza vârstei înaintate, Ioachim şi Ana au fost anunţaţi de îngerul Gavriil, care li s-a arătat în vis, că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Ba, mai mult, pruncul care stă să vină se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale şi va fi un ales al lui Dumnezeu. Şi prorocirea, cum era de aşteptat, s-a împlinit.

Maria, copilul născut din rugăciunea unor părinţi credincioşi şi virtuoşi, avea să devină Maica Mântuitorului şi, prin extensie, a tuturor oamenilor de pe pământ, de ea legându-se nenumărate evenimente. Ioachim şi Ana, părinţii bătrâni şi multă vreme consideraţi blestemaţi, o duc pe Maria la Templu încă de la o vârstă fragedă, acest fapt sărbătorindu-se la data de 21 noiembrie sub numele de Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Alte sărbători legate de Fecioara Preacurată sunt la 25 martie, de Buna Vestire, când Arhanghelul Gavriil îi spune că Iisus se va naşte din pântecele Ei, şi pe 15 august, când Sfânta Născătoare de Dumnezeu trece la cele sfinte.

Maria, începutul marilor lucrări

Naşterea Maicii Domnului este, cum spun bătrânii, şi hotarul astronomic dintre vara grăbită şi toamna nerăbdătoare. Cică, de Naşterea Maicii Domnului se pun rândunelele pe zburat în ţările calde, gâzele se cuibăresc prin pământ, pălăria de pe cap a bărbaţilor este înlocuită, discret, cu căciula. Încep nunţile la sate şi târgurile şi bâlciurile sunt în toi. De asemenea, este momentul în care se strâng de pe câmpuri toate cele: strugurii, porumbul şi alte cereale întârziate, nucile, măceşele, alte plante medicinale.

De ziua Sfintei Maria Mică, oamenii merg la biserică unde înalţă rugăciuni Fecioarei, fetele de măritat pentru un „ursit“ bun, femeile pentru temeiul gospodăriei, bărbaţii pentru recolte bogate. De asemenea, există şi o expresie, care pare să-şi aibă originea într-o întâmplare legată de Sfânta Fecioară. Se spune că Ana, mama Mariei, a rămas „grea“ mirosind o floare. De atunci ar proveni şi vorba: „copil din flori“.

La noi, Fecioara Maria este, de departe, cea mai îndrăgită divinitate feminină. Icoana ei nu lipseşte din nicio casă, aşa cum numele ei este nelipsit din toate rugăciunile. Maica Domnului este binele, puterea, forţa, este minunea care a călăuzit credinţa de-a lungul veacurilor. Fără ea, nimic din motorul vieţii nu s-ar fi pus în funcţiune. Să o cinstim şi noi, la ceas aniversar, după cuviinţă.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii