Imprimati articolul

Învierea, cea mai mare dintre toate minunile lumii

De peste două mii de ani, de când Hristos s-a ridicat din morţi pentru noi, sărbătorim, o dată-n an, Paştele. Adică lumina. Viaţa. Binele. Împărăţia Raiului. Şi, deşi în timp s-au întâmplat minuni, multe minuni, fiecare dintre noi având în panoplia sa astfel de întâmplări, niciuna nu o poate egala în măreţie, în splendoare, în frumuseţe, în înţelesuri pe aceea a Învierii lui Iisus. Astăzi suntem din nou, cu toţii, părtaşii minunii Învierii. Astăzi luăm cu toţii lumină din lumină, ne amintim, cum n-o facem în restul anului, de jertfa Mântuitorului şi Îl aşteptăm să dăruiască viaţă celor din mormânturi.

Iisus, mult-pătimitorul

Eu ştiu toate acestea de la alţi oameni, din cărţi, din povestiri, din ecranizări de filme. Cu siguranţă unii le pot spune mai frumos decât mine. Dar pentru a mă purifica la această sărbătoare, fie-mi permis să le spun şi eu, cum mă pricep şi referindu-mă doar la Paştele legat de Mesia, când s-a produs tainica minune.

Marea, inegalabila, incomensurabila Taină a Învierii s-a produs, ajungându-se azi ca această celebrare care are loc de Paşte să fie cea mai însemnată sărbătoare a creştinătăţii. Iisus s-a născut la Betleem şi, după ce a fost botezat pe când avea 30 de ani de către Ioan Botezătorul, a predicat învăţăturile Sale în Galileea şi în Iudeea. Însoţit de cei 12 ucenici, El nu a ascuns niciodată că e Mesia. Şi dacă în ziua de Florii, când El se întoarce la Ierusalim ca să scrie cum a fost sortită pagina de credinţă, este primit ca un împărat de mulţimile nestăvilite, în scurtă vreme lucrurile se schimbă. Fariseii şi cărturarii se tem, se simt ameninţaţi, nu pot să fie de acord că Iisus este fiul lui Dumnezeu. Este momentul începerii Săptămânii Patimilor. Fiecare zi din această săptămână înseamnă paşii pe care omul Hristos îi face către Dumnezeire, către, în fapt, Răstignire şi Înviere.

Săptămâna Patimilor

În ziua de luni avem, prin pomenirea lui Iosif Patriarhul, primul semn al iertării lui Hristos, ce sta să vină. Şi, de fapt, miezul acestei întâmplări este mai adânc decât pare: se creionează deja prin aceasta toate patimile, toate umilinţele, toate batjocoririle pe care le va îndura Iisus, la care El răspunde cu iertare, cu mântuire, cu bunătate.  În ziua de marţi, Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, dar şi Învierea Sa. Slujba preotului este închinată Predicii de pe Muntele Măslinilor.

Miercuri, desfrânata Îi spală picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei, mântuindu-se.  Joi – Joia Mare - are loc Cina cea de Taină. Este ziua în care Iuda, pentru 30 de arginţi, îl vinde pe Iisus. Acesta din urmă le oferă, simbolic - pentru că ştia ce avea să se întâmple şi pentru că deja începuse să se pregătească pentru moarte şi înviere - ucenicilor, trupul şi sângele Său. Pâinea şi vinul mântuirii... Dar îl şi sărută şi îmbrăţişează pe Iuda, spunându-i: „Du-te şi fă ce ai de făcut!“ Iuda este, astfel, parte în întregul angrenaj al evenimentelor.

Şi Iisus s-a rugat atunci cum n-a mai făcut-o niciodată: „Tată, dacă este posibil, ia de la mine acest pahar al suferinţei. Nu voia mea să se facă, ci voia Ta!“ Cerea curaj, determinare, credinţă. Atunci era om.  În Vinerea Neagră, când este arestat, Iisus este adus în faţa lui Caiafa şi a lui Pilat din Pont. Procuratorul roman înţelege că este nevinovat şi încearcă să-L cruţe, dar mulţimile, puse să aleagă viaţa sau moartea pentru Hristos şi hoţul Baraba, aleg viaţa pentru acesta din urmă, condamnându-L astfel pe Mântuitor la răstignire. Cine a greşit mai mult? Iuda sau iudeii? Iisus, numit în batjocură regele iudeilor de aceiaşi oameni care l-au întâmpinat cu flori doar cu câteva zile mai devreme, a fost răstignit pe Muntele Golgota. 

Răstignirea şi Învierea

Nedrept, bicisnic, josnic a fost episodul acesta, al răstignirii, în istoria omenească, de la începuturile ei până în zilele noastre. Poate cel mai nedrept, mai bicisnic, mai josnic. Un om bun, care a făcut bine, a fost lovit, scuipat, huiduit, năpăstuit, părăsit, zdrobit, batjocorit, torturat doar pentru că a spus semenilor un adevăr: că e fiul lui Dumnezeu. Şi iarăşi mă întreb: cine a trădat mai mult, Iuda sau poporul? Cine a făcut un rău mai mare: Iuda sau iudeii? Cine l-a condamnat la răstignire pe Iisus? Care e adevăratul vinovat? Sau, poate că toate acestea trebuiau să se întâmple. Ca noi să găsim lumina, să învăţăm calea, să aflăm adevărul, să vedem viaţa. Să descoperim că Învierea ne poate salva ca naţii. Să realizăm că dumnezeirea poate fi în fiecare dintre noi.  Hristos a fost răstignit cu ură şi resentimente. Şi, în loc să blesteme, să se vaite, să obidească, aşa cum, cinstiţi să fim, am face mai toţi dintre noi, El spune: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!“. Vinerea Neagră ne umple, fie şi prin simpla cântare a Prohodului, inimile de durere.

Vocea îngerului

Vocea îngerului a vestit Învierea... Apoi Iisus s-a arătat viu ucenicilor şi mamei Sale, îndemnându-i să creadă. Sâmbătă noaptea, când începe slujba de Înviere la biserici, viaţa triumfă, în mod tainic, asupra morţii: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi, viaţă dăruindu-le!“. Lumina biruie întunericul: „Veniţi de luaţi Lumină!“.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 7, 1-15 APRILIE 2010

֩ Comentarii