Imprimati articolul

Alexandru Mica, autorul unei inegalabile antologii folclorice

Profesor universitar, doctor, Alexandru Mica este cunoscut şi recunoscut pentru activitatea sa didactică, iar de către cei care iubesc folclorul, iubitori ai muzicii adevărate, şi ca un mare interpret. E suficient să vă reamintesc că este autorul acelei minunate colecţii cuprinzând peste 500 de cântece din folclorul nostru.

- Domnule Mica, un alt îndrăgostit de creaţiile spaţiului rural, Tudor Gheorghe, spunea că, după opinia sa, astăzi nu se mai creează folclor. Dumneavoastră ce credeţi?

- Nu, folclorul se creează. Nu ştiu însă dacă mai există creatori autentici şi valoroşi, reprezentativi. A dispărut acel cadru al obştii tradiţionale, săteşti în care apăreau cu diverse prilejuri, la hora satului, la petrecerile flăcăilor, ale fetelor sau la sărbătorile de peste an, când se întreceau izvodind fie versuri, fie melodii. Dar părerea mea este că şi astăzi se creează, chiar dacă într-un ritm mai puţin susţinut.

- Se spune că, din momentul în care România a păşit pragul Uniunii Europene, satul românesc a pierit.

- Nici vorbă. Prin aderare s-a creat un cadru nou şi propice pentru dezvoltarea mediului rural şi a creativităţii care nu poate fi oprită de nicio măsură administrativă trecătoare.

- Totuşi, datele generale de convieţuire ale celor care populează spaţiul rural s-au schimbat; în aceste condiţii, folclorul, dacă el se formează astăzi, mai păstrează exigenţele, regulile de creaţie specifice, tradiţionale?

- Depinde de creator. El poate fi ori ancorat în tradiţia locală sau în cea generală, spirituală a ţării, ori un începător şi creează după ureche. Aşa apar creaţii mai puţin izbutite care nu reprezintă nici măcar obştea de unde provine creatorul, ce să mai vorbim de spiritualitatea românească! Dar să ştiţi că, în periplul acesta de cinci veacuri pe care l-am surprins în antologie, am constatat momente de pauză relativă în fluxul creator al autorilor anonimi, aşa că şi acest moment poate fi unul dintre acestea, dar procesul creaţiei populare nu se va opri.

- Cum aţi făcut selecţia celor cinci sute de piese cuprinse în antologia „Cinci veacuri din istoria cântecului popular - 1540-2003“, pentru că există o paletă extraordinar de mare de cuprindere?

- Selecţia am făcut-o cu migală, având în vedere că s-a întins pe o perioadă de aproape trei decenii. A fost o adevărată investigaţie în spiritualitatea noastră naţională. Am cercetat codexuri, tabulaturi, poezii şi melodii tipărite în revistele de specialitate ale vremii, dar şi arhivele sonore şi cele tipărite - culegeri vechi, unele mai puţin importante din punct de vedere cultural pentru că nu aveau amploare, dar care au marcat cântecul românesc încă de la 1700, culminând cu marele Anton Pann cu al său „Spitalul amorului“ sau „Cântătorul dorului“ şi continuând cu Dimitrie Vulpian, care este autorul primei dar şi ultimei culegeri masive de cântec de joc şi romanţă din Muntenia.

La arhiva naţională de folclor am zăbovit aproape 4 ani şi am ascultat peste douăzeci şi cinci de mii de fonograme cu cântece lăutăreşti de ţară şi de oraş. Mi-am însuşit practic stilul de interpretare a acestor melodii.

- Dacă nu v-aţi fi născut în Putineiul Giurgiului, adică dacă n-aţi fi văzut lumina soarelui într-un sat, v-aţi fi descurcat la fel de bine în ceea ce aţi întreprins?

- Nu! Nu, pentru că, pasiunea aceasta neobişnuită, recunosc, pentru cântecul românesc tradiţional a înmugurit în perioada copilăriei, când îi ascultam pe lăutarii satului dar şi discurile de ebonită pe care le avea unchiul meu, învăţătorul Marin Bălan. Am crescut şi m-am format într-un univers de cântec şi de poezie.

Alexandru Mica este, printre altele, şi autorul unei lucrări despre unul dintre cei mai mari şi complicaţi gânditori şi scriitori ruşi, F. M. Dostoievski, apărută recent la editura Junimea din Iaşi: „Feodor Mihailovici Dostoievski, de la realismul autentic la realismul fantastic“.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2008

֩ Comentarii