Imprimati articolul

Pregătirea vinăriilor

Pentru realizarea unor vinuri corecte, un rol important revine încăperii în care se execută vinificarea, spaţiului în care se păstrează vinul, precum şi vaselor folosite în vinificaţie

Aranjarea încăperilor

Temperatura favorabilă din încăperi este cuprinsă între 15-25°C. Păstrarea, condiţionarea şi învechirea vinului se face în pivniţe, de preferinţă semiîngropate sau îngropate. Este de dorit ca în pivniţă să se realizeze o temperatură cât mai constantă, în jur de 12°C.

Ea trebuie ţinută permanent curată, altfel mirosurile străine se preiau uşor de către vin. Se va evita păstrarea în pivniţe cu vin a legumelor cu mirosuri penetrante. Anual, pereţii şi plafonul pivniţei se văruiesc cu o soluţie formată din var şi piatră vânătă 2%, pentru a preveni apariţia mucegaiurilor. Periodic, se face dezinfecţia prin arderea a 3-5 g sulf pentru fiecare m3 spaţiu. Se astupă intrările şi ferestrele, iar după afumarea de 24 ore se aeriseşte.

Pregătirea vaselor de lemn

Este bine de ştiut că vinul se păstrează cel mai bine în butoaie din lemn de stejar, în vârstă de peste 30 de ani. Vasele noi conţin în doage tanin. Pentru detanizare se procedează astfel: se umple vasul cu apă rece, ţinându-se astfel 2-3 zile. După scurgerea apei reci, vasul se tratează cu apă fierbinte (10% din capacitatea vasului), la care se adaugă sodă calcinată, socotind 50 gr sodă la fiecare 10 l capacitate. Vasul se astupă şi apoi se rostogoleşte timp de 15-30 minute.

Sfaturi utile. Pregătirea vaselor vechi. Se pot întâlni mai multe situaţii în legătură cu pregătirea vaselor vechi.

- Dacă vasul este sănătos, însă nu a fost folosit de mult timp, se spală cu apă rece, apoi cu o soluţie fierbinte de sodă (0,2-0,3 kg sodă la 10 l apă).
- Dacă în vas s-a păstrat vin roşu şi urmează să fie folosit pentru prepararea mustului pentru vinuri albe, acesta se spală cu o soluţie de clorură de var 1-2%. La urmă, vasul se spală cu multă apă şi se afumă cu pucioasă.

- Dacă vasul este mucegăit, se desface unul din funduri, se spală bine pe dinăuntru şi se introduce în acesta o soluţie fierbinte de sodă calcinată (1 kg sodă la 10 l apă), frecându-se iarăşi doagele cu o perie. Se clăteşte apoi cu apă rece şi se spală din nou, de data aceasta cu o soluţie de clorură de var (0,1-0,2 kg la 10 l apă). La urmă se freacă bine doagele cu peria şi se spală vasul cu apă rece, după care se zvântă şi se afumă cu pucioasă.
- Dacă mucegaiul a pătruns mai adânc în doage, este necesar ca acestea să fie desfăcute, după care partea interioară a doagelor trebuie arsă cu lampa de benzină.

Important!

• Orice tratament trebuie să înceapă prin spălarea vasului cu apă rece, după care urmează spălarea cu soluţii fierbinţi;
• Când se spală vasele cu soluţie fierbinte, aceasta trebuie scursă înainte de a se răci.
• După ultima clătire cu apă rece, vasele se aşază pentru a se scurge. După zvântare, se afumă cu pucioasă şi se astupă. Atenţie! Afumarea nu trebuie să se facă când doagele sunt încă ude.

• Imediat după ce a fost întrebuinţat, orice vas se spală în mai multe ape (până ce apa curge limpede), iar apoi se zvântă.
• Cantitatea de sulf necesară pentru afumarea vaselor este următoarea: în cazul vaselor mai mici, cu capacitatea până la 50 l, se folosesc 0,05- 0,10 gr sulf pentru fiecare 10 l capacitate. Pentru capacitate de 50-100 l se folosesc 0,15-0,20 gr sulf pentru fiecare 10 l capacitate, iar pentru cele mai mari de 100 l, circa 0,2-0,3 gr sulf pentru fiecare 10 l capacitate.

Ing. Rudolf Alfred, OJCA ALBA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2008

֩ Comentarii