Imprimati articolul

Pledoarie pentru sănătatea laptelui (II)

Mamitele, principalul factor de depreciere a laptelui

În continuarea articolului privind cauzele infecţiei ugerului, în rândurile ce urmează autorii studiului supun atenţiei mai ales măsurile preventive ce trebuie şi pot fi luate pentru combaterea bolii.

Prevenirea şi combaterea mamitelor

Măsura generală, dar şi cea mai eficientă de prevenire a mamitelor este creşterea unor animale sănătoase în condiţii de întreţinere, furajare şi igienă foarte bune. La aceasta se adaugă controlul periodic în vederea depistării mamitelor clinice şi subclinice.
Pentru aceasta este necesar ca, după efectuarea masajului, înainte de mulsul propriu-zis, să se mulgă primele jeturi de lapte din fiecare sfert într-o cană cu fund negru. Dacă laptele respectiv prezintă modificări (este brânzit, purulent, zeros, sanguinolent sau urât mirositor), acesta nu se va da în consum, ci se va îndepărta. Practica de a mulge primele jeturi de lapte pe pardoseală este contraindicată, deoarece favorizează împrăştierea microbilor.

Metode de depistare

Depistarea mamitelor subclinice reprezintă o operaţiune mai complexă, întrucât laptele nu suferă modificări evidente. În acest scop se poate utiliza una dintre următoarele metode:

• metoda californiană;
• metoda conductibilităţii electrice.

Metoda californiană constă în următoarele operaţiuni: se mulg primele jeturi de lapte din fiecare sfârc într-un vas special, cu patru godeuri (adâncituri). Peste această cantitate de lapte se adaugă o cantitate egală (aproximativ 2 ml) dintr-o soluţie specială care poate fi cumpărată împreună cu vasul cu godeuri de la magazinele de produse veterinare.

După adăugarea soluţiei se execută mişcări uşoare de rotire în vederea omogenizării cu laptele. După omogenizare se observă cu atenţie aspectul amestecului. Dacă amestecul rămâne omogen înseamnă că laptele analizat este sănătos.

Modificarea aspectului (aspect grunjos, brănzit) denotă prezenţa unei forme subclinice de mamită la sfertul analizat. În lipsa soluţiei descrise, se poate utiliza cu succes orice detergent lichid folosit la bucătărie (înainte de folosire, detergentul se diluează cu o cantitate egală de apă). Reacţia dintre detergent şi lapte este identică cu a celei menţionate.

Metoda conductibilităţii electrice are ca principiu de funcţionare creşterea conductibilităţii electrice a laptelui mamitic datorită conţinutului său crescut în săruri minerale. În vederea depistării mamitelor subclinice, se mulg primele jeturi de lapte din fiecare sfârc într-un dispozitiv special prevăzut cu un beculeţ verde şi unul roşu.

Dacă după umplerea dispozitivului beculeţul verde rămâne aprins, laptele este sănătos. Dacă, dimpotrivă, se aprinde beculeţul roşu, sfertul respectiv suferă de mamită. Dacă se aprind ambele beculeţe, sfertul este dubios (suspect de mamită). Depistarea mamitelor se efectuează în următoarele situaţii:

• înainte de înţărcare;
• după fătare (perioada de repaus mamar reprezintă o perioadă critică în apariţia mamitelor);
• în urma tratării unor cazuri anterioare de mamite;
• la vânzarea sau cumpărarea unei vaci de lapte;
• în afara situaţiilor enumerate, controlul trebuie efectuat lunar, precum şi atunci când există suspiciunea existenţei unei forme de mamită.

Tratamentul mamitelor

Tratamentul mamitelor subclinice se poate face prin infuzii mamare cu antibiotice în timpul repausului mamar. Este indicat însă numai în cazurile în care frecvenţa acestor infecţii este crescută. Când numărul vacilor cu mamite subclinice este mai mic, sunt suficiente măsurile de prevenire.

Tratamentul mamitelor clinice. Ca în orice afecţiune, cu cât tratamentul se aplică mai din timp, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari. Acest lucru depinde însă de diagnosticarea timpurie a bolii (cele mai mici semne locale de inflamaţie şi de modificare calitativă a laptelui). Tratamentul local (infuzia cu antibitiotice pe sfârc) se face după eliminarea cât mai completă a laptelui mamitic prin muls manual.

În instituirea tratamentului se vor respecta două principii: folosirea unor antibiotice sau sulfamide cu spectru cât mai larg şi, ţinându-se seama de rezultatele obţinute în unitatea respectivă în ultima perioadă de timp, utilizarea acelor substanţe care au dat cele mai multe vindecări.

Tratamentul se continuă încă două zile după apariţia ultimelor forme clinice. Administrarea pe cale generală a antibioticelor şi sulfamidelor nu dă rezultate decât dacă se folosesc doze foarte mari, ceea ce scumpeşte tratamentul.

Este necesar ca laptele de la vacile tratate cu antibiotice să nu fie dat în consumul uman sau al viţeilor atât în timpul tratamentului, cât şi după aceea (în funcţie de perioada de aşteptare înscrisă pe etichetă).

Trebuie reţinut că mamitele reprezintă principalul factor care conduce la deprecierea calităţii laptelui şi la reducerea preţului acestuia. Prin urmare, profilaxia şi combaterea mamitelor trebuie să constituie o preocupare pentru orice crescător de vaci de lapte.

Pe lângă măsurile sanitar-veterinare de prevenire şi combatere a mamitelor, un rol deosebit de important îl are procesul de selecţie, de alegere a animalelor care să constituie părinţii generaţiilor viitoare.

În acest scop ANARZ desfăşoară o laborioasă activitate în cadrul acţiunilor de bonitare, pentru identificarea acelor vaci cu uger armonios, simetric, prins printr-un ligament suspensor puternic, cu o viteză de muls optimă, care să asigure condiţiile de sănătate a ugerului şi a unei vieţi productive îndelungate.

Această activitate este încununată de succes şi datorită faptului că aceste caracteristici morfofuncţionale ale ugerului se transmit într-o măsură destul de mare de la o generaţie la alta.

Dr ing. Cristinel ŞONEA, director general adjunct ANARZ,
dr. ing D. COLCERI, consilier superior ANARZ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2008

֩ Comentarii