Imprimati articolul

Din istoricul camerelor agricole

Prima organizaţie cu caracter agricol care a cuprins şi teritoriul actual al judeţului Braşov a fost Inspectoratul pentru creşterea vitelor, înfiinţat în anul 1896 la Sighişoara. Au luat fiinţă apoi inspectoratele cu aceeaşi denumire de la Budapesta, Cluj, Oradea Mare şi Kosice.

Se poate remarca că trei din cele cinci inspectorate s-au înfiinţat în Ardeal, cu populaţie majoritar românească, unde creşterea vitelor era foarte avansată în raport cu restul teritoriului. În continuare, prin Legea de organizare a inspectoratelor agricole din anul 1912 se înfiinţează astfel de instituţii în toate cele 63 judeţe ale Statului Maghiar, din care făcea parte şi judeţul Braşov.

Activitatea concretă a inspectoratelor agricole cuprindea toate problemele Ministerului agriculturii de atunci, în afară de silvicultură, sănătatea animalelor şi dreptul apelor.

Întrucât în arhiva camerei de agricultură a judeţului Braşov se păstrează acte provenite de la fostul inspectorat agricol înfiinţat în urmă cu 9 decenii respectiv din anul 1911, se poate presupune că inspectoratele agricole judeţene, au apărut începând cu anul 1908, prin transformarea treptată a celor 5 inspectorate mari pentru creşterea vitelor.

Evoluţii ulterioare

După unirea Transilvaniei cu România, inspectoratele agricole se schimbă în Consilierate agricole, la început regionale, iar ulterior judeţene. Camerele de agricultură judeţene au luat fiinţă prin Legea pentru camerele de agricultură din 14 aprilie 1925. Prin această lege s-au înfiinţat astfel de instituţii agricole în toate cele 72 de judeţe ale României de atunci, care erau patronate de o Uniune a camerelor de agricultură cu sediul în Bucureşti.

Camerele agricole judeţene erau considerate ca instituţii publice, ca organe consultative şi administrative, ajutoare ale Ministerului Agriculturii, înfiinţate cu scopul de a reprezenta şi ocroti interesele agriculturii, zootehniei şi silviculturii cu toate ramurile lor. Erau socotite ca persoane juridice şi puteau fi reprezentate în justiţie prin preşedintele lor.

Atribuţii

Camerele au avut următoarele atribuţii:

• de a reprezenta în circumscripţia lor interesele agriculturii cu toate ramurile ei;
• de a executa patronajul asupra tuturor şcolilor de agricultură;
• de a colabora cu organul statului la aplicarea legilor ce  interesează agricultura, zootehnia şi viticultura;
• de a întocmi proiecte de lucrări tehnice agricole;
• de a colabora cu camerele de comerţ şi industrie în problema târgurilor;
• de a înlesni agricultorilor aprovizionarea cu seminţe selecţionate, maşini unelte, fără a face ele operaţiunile contabile pe cont propriu;
• de a strânge date statistice referitoare la agricultură, zootehnie şi silvicultură din judeţ în conformitate cu legea generală a statisticii.

Camerele de agricultură aveau obligaţia să întocmească anual bugetul lor, să prezinte la sfârşitul fiecărui an o dare de seamă asupra activităţii şi mersului agriculturii din judeţ.

Fiecare cameră de agricultură se compunea din 17  membri aleşi şi 11 membri de drept. Mandatul membrilor aleşi dura cinci ani de la data alegerii, iar a celor de drept atât cît exercita funcţiunea lor în judeţ.

În anul 1949 camerele de agricultură se desfiinţează, atribuţiile acesteia în totalitate fiind trecute la secţia agricolă a Comitetului provizoriu judeţean.

Teodor MARUŞCA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2008

֩ Comentarii