Imprimati articolul

Sus paharul!

Ce darnic a fost anul cu viile române,
Ce imn de mulţumire spre cerul de cleştar
C-a slobozit destulă lumină şi căldură
Şi-atât de plin e bobul cu-arome şi nectar!

Trec carele-ncărcate cu struguri către teascuri
Şi mustul, ca un şipot gălbui şi rubiniu,
Se scurge în budane să fiarbă pe-ndelete,
Să se preschimbe-n vinuri alese, mai târziu.

De când ne ştim, cu vinul noi facem casă bună,
Îl bem la zile sfinte, când ne împărtăşim,
Îl bem la nunţi, botezuri sau la taifas în crâşmă,
Şi la pomana celor ce dorm în ţintirim.

Şi zeul dac, Zalmoxis, i-a degustat parfumul,
Bătrânul Burebista, viteazul Decebal.
Şi-ai lor urmaşi, voivozii, când biruiau duşmanii
Sorbeau cu bucurie licoarea din pocal.

...Acum, când cade frunza şi pleacă-n Sud cocorii,
Când se deschide poarta spre luna lui Brumar,
Să bem şi noi în cinstea blagoslovitei toamne
Pentru belşugul viei ce ni l-a dat în dar!

Şi cum curând la urne vom bate iute pasul,
Să fim cu ochii-n patru, încât pe nicăieri
Prin ciur să nu mai treacă nici urmă de neghină,
Ci numai cei cu ţara în cuget şi simţiri!

Le umplem şi lor cofa cu vin de viaţă lungă –
Frâncuşă, Busuioacă ori Roşu de Tohani,
Să facă legi mai drepte şi pentru noi, ţăranii,
Năpăstuiţi de vremuri şi-acum bieţi sărmani!

Gelu OPROIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2008

֩ Comentarii