Imprimati articolul

Asolamentele – mereu necesare

Au existat păreri cum că, datorită evoluţiei şi modernizării tehnicii şi tehnologiilor agricole, prin modernizare şi chimizare nu ar mai fi necesare asolamentele şi rotaţia culturilor. Practica a infirmat asemenea idei.

Asolamentul reprezintă un mijloc important de menţinere şi sporire a fertilităţii solului, de luptă împotriva buruienilor, agenţilor fitopatogeni şi dăunătorilor, de creştere a eficienţei celorlalte măsuri agrofitotehnice şi, în final, de creştere a producţiei şi calităţii recoltei, cu asigurarea de profit.

El presupune împărţirea suprafeţei unei exploataţii agricole în sole cu teren relativ omogen ca fertilitate şi cultivarea pe acesta a plantelor care se pretează cel mai bine în zonă.

Rotaţia culturilor reprezintă ordinea (succesiunea) culturilor în timp pe aceeaşi solă.

Sola (tarlaua) reprezintă suprafaţa cu sol cât mai omogen ca fertilitate, de dimensiuni care să asigure lucrările mecanizate. Parcela este o subdiviziune a solei. Structura culturilor reprezintă ponderea fiecărei culturi în suprafaţa exploataţiei agricole. La stabilirea structurii culturilor se ţine seama de cerinţele pieţei, de respectarea cerinţelor agrotehnice ale fiecărei culturi, de pretabilitatea lor în zonă etc.

În cadrul asolamentului, odată cu rotaţia culturilor are loc şi rotaţia sistemului de lucrări, a sistemului de fertilizare, a erbicidelor şi insecto-fungicidelor folosite etc.

Rolul asolamentului

1. Din punct de vedere agrotehnic contribuie la îmbunătăţirea însuşirilor solului, la reducerea gradului de îmburuienare, la reducerea atacului de boli şi dăunători şi la îmbunătăţirea calităţii recoltei. Totodată, se previne şi se combate eroziunea solului şi sărăturarea în perimetrele irigate.
2. Din punct de vedere organizatoric asigură creşterea productivităţii utilajelor agricole, realizează o comasare a paracelelor, asigură o eşalonare a lucrărilor, reduce riscul etc.

Câteva date concrete

1. Se îmbunătăţeşte gradul de afânare a solului. Astfel, densitatea aparentă în rotaţia grâu-porumb este de 1,41 g/cm3, pe când în rotaţia cu trifoi este de 1,25 g/cm3; porozitatea de aeraţie în rotaţia grâu-porumb este de 12,67%, pe când în rotaţia cu trifoi este de 18,34%.
2. Gradul de umiditate a solului este mult îmbunătăţit.

Pe timp de secetă, conţinutul în umiditate a solului a fost de 16,94% în rotaţia grâu-porumb şi de 24,06% după trifoi.

1. Se reduce gradul de îmburuienare. Astfel, în monocultură s-au găsit 234 buruieni/m2, în rotaţia grâu-porumb 114 buruieni/m2, iar în rotaţia de patru ani 8 buruieni/m2.
2. Se valorifică mai bine îngrăşămintele. De exemplu, pentru 1 kg s.a. azot s-au obţinut 3,7 kg de grâu în monocultură, 7,7 kg de grâu în rotaţia de 2 ani şi 13,5 kg de grâu în rotaţia de 4 ani.
3. Ca urmare a reducerii gradului de îmburuienare şi a atacului de boli şi dăunători, se reduce necesarul de pesticide.
4. Se reduc cheltuielile cu lucrările solului, deoarece pentru fiecare cultură se cere o anumită adâncime de lucru, de la 15-16 cm la 28-30 cm, iar în cadrul rotaţiei culturilor fiecare solă, pe parcursul a 3-4 ani, se lucrează la diferite adâncimi.
5. În final, ca urmare a acestor îmbunătăţiri, creşte recolta şi se îmbunătăţeşte calitatea.

Iată motive suficiente care trebuie să îndemne fermierii, sub îndrumarea specialiştilor, să treacă la organizarea de asolamente.

Prof. dr. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii