Imprimati articolul

Oameni de nota... 10

I-a fost dat să fie agronom

Viorel Nica, omul de nota… 10 al rubricii de faţă, cumulează în genomul său uman cel puţin trei calităţi: demnitatea, cinstea şi corectitudinea. Lor li se adaugă marea vocaţie de agronom. Această din urmă calitate reprezintă, în fapt, sensul existenţei sale profesionale. Ascensiunea pe scara valorilor agronomice avea să aibă loc după un stagiu practic prea îndelungat. Adevărul este că acea perioadă avea să-i contureze profilul unui manager de excepţie. În această calitate s-a manifestat ca un profesionist desăvârşit timp de două decenii şi jumătate.

Inginerului Viorel Nica i-a fost dat să-şi petreacă cei mai frumoşi ani ai tinereţii în incinta îndiguită a Bălţii Ialomiţei. De aici avea să livreze populaţiei trenuri nesfârşite de grâne, pentru ca mai apoi el să fie cel care a reprezentat soluţia salvatoare pentru revigorarea uneia dintre cele mai mari orezării ale ţării, cea de la Vlădeni.

Revoluţia din decembrie ’89 îl găseşte la comanda fostului IAS Bărăganu, tot în calitate de salvator. Din nefericire pentru el, calitatea de „recuperator“ avea să apună începând din 1997, când guvernanţii vremurilor au pus la cale distrugerea celui mai performant sector al agriculturii româneşti.

Ca un adevărat „lup de câmpie“, Viorel Nica a trebuit să părăsească ultimul vasul ce se scufunda. O oarecare consolare avea să vină în 2001, când a fost numit la conducerea agriculturii ialomiţene, dar el poartă şi astăzi în suflet marea dezamăgire a acelor acţiuni devastatoare dirijate din interior şi exterior.

Cum era de aşteptat, omul nostru de nota 10 revine cu picioarele pe ogorul ţării. La finele anului 2005 decide să rupă cu structurile administrative pentru a-şi înfiinţa o afacere de familie, cum s-ar spune.

Afacerea poartă un nume, oarecum atipic pentru crezul său agronomic - SC Agrichim Feteşti, dar obiectul muncii îl reprezintă tot lucrarea pământului. Noua unitate agricolă are o întindere funciară de 3.500 ha şi concentrează terenurile aflate în proprietatea privată a ţăranilor din zonă.

Şansa lui a fost de a arenda, în fapt, un perimetru agricol cuprins într-un sistem irigabil funcţionabil. Tehnologia de exploatare a acestuia este una care, din punctul de vedere al organizării şi dotării, se situează, cum s-ar spune, la nivel mondial. Dovadă şi producţiile pe care le realizează: peste 8.000 kg de grâu şi între 10.000 şi 14.000 kg de porumb la hectar. Asta se întâmplă tocmai în anii agricoli nu prea prietenoşi pentru această zonă a ţării, aflată într-o criză de apă.

Când enumeram cele trei mari calităţi ale inginerului Nica, am omis-o poate pe cea mai importantă: ambiţia. În timp ce colegii săi de breaslă au făcut pasul înapoi în cultivarea soiei, în urma interdicţiilor de ordin transgenic, cu riscul unor pierderi financiare el continuă să cultive 700 ha de soia clasică. Asta şi pentru a nu deregla asolamentul gândit în urmă cu patru ani.

În calitatea sa de preşedinte al Ligii Utilizatorilor de Apă din România, Viorel Nica pare a încerca mai multe insatisfacţii decât împliniri. Neajunsurile ţin de incapacitatea guvernanţilor de a fundamenta o strategie care să aibă o susţinere financiară în măsură să asigure, în prima etapă, funcţionarea sistemelor de irigaţii viabile. Programul de reabilitare a sistemelor ameliorative, teoretic, este unul ademenitor. Practic, el se rezumă până acum doar la cele două mari lucrări din Oltenia şi Galaţi, a căror susţinere financiară este asigurată de Banca Mondială. Puţin, foarte puţin pentru o ţară care irigă doar 15-20% din potenţialul de care dispune.

I. BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii