Imprimati articolul

Dialog cu un cioban

Foarte mulţi tineri s-au întors de la oraş în satul natal, propunându-şi să realizeze ceva la care au visat probabil din copilărie. Acest lucru s-a întâmplat şi cu interlocutorul colegului nostru de la Centrul Local de Consultanţă Agricolă Dej, ing. Barabaşi Francisc, pe care consultantul l-a găsit în plină activitate într-o frumoasă dimineaţă de vară.

Se numeşte Ilca Grigore, zis „Gorea“, este născut în anul 1968, la Dej, iar acum locuieşte în comuna Unguraş, satul Batin. Aici a absolvit şcoala generală cu 10 clase, după care a urmat şcoala profesională la Cluj-Napoca şi a lucrat până în 1989 la Combinatul de Utilaj Greu. Este căsătorit de 16 ani (soţia se numeşte Marinela) şi împreună au o fetiţă, Diana, în vârstă de 14 ani.

Reîntoarcerea la viaţă

B.F.: Ce v-a determinat să reveniţi în satul natal şi să investiţi banii economisiţi în creşterea ovinelor?

I.G.: De mic copil, bunicul şi tata mă duceau la turma de oi a colectivului, unde erau angajaţi, pentru a le da o mână de ajutor. Dădeam oile în strungă la muls. De-abia mă vedeam dintre oi, dar îmi făceam treaba ca lumea. Atunci am îndrăgit foarte mult oile, încercam să memorez fiecare pată de pe faţa lor, ştiam fiecare miel la care oaie mamă trebuia să sugă. Am observat şi am învăţat multe cât am fost copil.

Înainte de Revoluţie am făcut armata şi după aceea am revenit acasă, la Batin. Am avut ceva bani economisiţi, m-am căsătorit, iar după nuntă am cumpărat 100 de oi de la tata, care se cam săturase de ele. M-am asociat cu încă doi băieţi din sat şi am făcut o turmă de 300 de capete.

Principala investiţie, dragostea faţă de animale

B.F.: Acum sunteţi un om de succes, aţi realizat destul de multe.

I.G.: Într-adevăr, am în prezent 650 capete de ovine (450 oi mame, 25 berbeci şi 175 capete tineret din anul precedent). Fătările au decurs bine şi am aproximativ 440 de miei. Lucrez 150 ha de teren, din care 120 ha de păşune în arendă şi 30 ha în proprietate. Pe terenul arabil cultiv plante furajere, porumb şi orz, iar diferenţa de 25 ha este reprezentată de fâneţe şi păşune.

B.F.: Sistemul pe care îl folosiţi este semiintensiv, nu-i aşa?

I.G.: Sigur că da. Am un saivan cam la 2 kilometri de centrul satului. Este construit din lemn, acoperit cu plăci de eternit, este închis pe 3 laturi, am corcii făcute din lemn pentru furajele fibroase şi troci din lemn pentru concentrate. Vara, oile stau tot timpul în păşune, mai mult libere. S-au obişnuit aşa şi e bine.

B.F.: Văd că nu aţi împreunat oile, mieii sunt la mamele lor.

I.G.: Aşa este. Foarte greu găseşti ciobani de calitate. Tinerii sunt plecaţi în Italia sau Spania, iar bătrânii nu mai pot. Am încercat şi cu ciobani din Moldova, dar nu am găsit oameni de nădejde. Mi-am făcut nişte calcule şi am ajuns la concluzia că este bine şi dacă vând mieii mai târziu, la 30-35 kg.

Ing. Francisc BARABAŞI
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii