Imprimati articolul

Etichetarea alimentelor, la fel de schimbătoare ca vremea

Directiva 2002/68/CE a fost implementată şi în România, după ce Guvernul a aprobat, într-o şedinţă recentă, completarea şi modificarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa nr.1 la HG nr. 106/2002.

Ca noutate, „se abrogă prevederea potrivit căreia etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului ori, în cazul produselor din import, numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România“. Măsura pare totuşi suspectă, în condiţiile în care pe piaţa românească continuă să fie o infuzie de alimente dubioase.

Identificarea produselor

În cazul alimentelor provenite din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar, este admisă utilizarea denumirii comerciale sub care alimentul este fabricat şi comercializat în ţara producătoare din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar. Dacă această denumire nu permite consumatorului să cunoască natura reală a alimentului şi să-l distingă de alte alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială trebuie să fie însoţită şi de o altă informaţie descriptivă, care să apară în vecinătatea acesteia. Menţionăm că „orice aliment nepreambalat, prezentat spre comercializare consumatorului final, trebuie să aibă înscrise denumirea, data durabilităţii minimale sau data limită de consum.

O altă prevedere stabileşte că se pot comercializa, până la epuizarea stocurilor, alimentele introduse pe piaţă sau etichetate înainte de 31 mai 2009 şi care sunt conforme cu prevederile HG nr. 1357/2006. În aceeaşi şedinţă, Guvernul a aprobat lista ingredientelor alimentare care vor fi menţionate pe eticheta alimentelor.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii