Imprimati articolul

Chimicalele - otrăvurile virtuale

Incontestabil, chimizarea până la o anumită limită constituie un factor de progres. În goana după resurse de hrană tot mai mari, omenirea s-a văzut la un moment dat în situaţia de a depăşi bariera până la care nocivitatea substanţelor chimice este oarecum acceptabilă. Agricultura occidentală superperformantă poartă în ea păcatul distrugerii echilibrului ecologic, atât prin infestarea solului, cât şi a plantelor.

Cei care realizează acest pericol imens sunt în primul rând oamenii de ştiinţă, precum şi organismele care declară că veghează la siguranţa noastră alimentară. Aceştia se rezumă doar a consemna dimensiunea poluării chimice şi a emite cu timiditate un fel de semnal de alarmă. De ce această temere? Pentru simplul motiv că nu se pot opune la ceea ce se numeşte progres agricol.

La nivelul ţărilor cu agricultura dezvoltată, suprasaturaţia chimică este mai mult decât îngrijorătoare. În România, din acest punct de vedere nu par a fi probleme, dar trendul bate spre Vest, adică spre tehnologiile care au la bază utilizarea unor mari cantităţi de substanţe chimice. Previziunile pe termen scurt prevăd o dublare şi chiar o triplare a cantităţilor de pesticide, până la 8 kg/ha, faţă de 2-2,5 kg în prezent. Scopul rândurilor de faţă nu este de a produce panică. Occidentalii au ajuns la un consum de pesticide de peste 12 kg/ha şi, după cum se vede, trăiesc bine-mersi. Cel puţin actuala generaţie. Ce transmite ea din punct de vedere ereditar, vor judeca urmaşii noştri.

Sursele poluării chimice

Prima sursă este reprezentată de infestarea mediului înconjurător de către fabricile producătoare de îngrăşăminte chimice. Noxele de amoniac sau fluor sunt purtate de către curenţi la distanţe de zeci şi sute de kilometri. Ele atacă omul şi animalele, direct şi indirect. În primul rând prin aspiraţie directă şi apoi prin poluarea plantelor şi solului.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul pesticidelor, cu precizarea că utilizarea exagerată a acestora poate conduce la o acumulare continuă şi la modificări în metabolismul anumitor specii de plante şi animale. În unele zone ale lumii, datorită persistenţei ridicate a acestor substanţe, o parte din cantitatea aplicată se găseşte în sol nedescompusă, intrând în circuitul global al habitatului.

Degradarea surselor de apă

Apa este poluată în urma aplicării excesive a îngrăşămintelor şi pesticidelor. Îngrăşămintele chimice cele mai responsabile de poluare sunt în primul rând cele cu azot. Cantităţile excesive din apă sunt rezultatul suprafertilizării şi astfel apar nitraţii în apele freatice. Aceştia au efect toxic pentru om şi animale, de aceea legislaţia din ţara noastră a stabilit limita maximă în conţinutul de nitraţi din apă de 45 mg NO3/litru.

Excesul de nitraţi din ape sau alimente produce boala numită „methe moglabinemie“ întâlnită în special la copii, iar formarea de nitrozamine în tubul digestiv are un efect cancerigen. Pesticidele aplicate sub diverse forme culturilor pot fi regăsite atât în apele râurilor, cât şi în cele subterane. La suprafaţă, apele sunt contaminate prin antrenarea pesticidelor, odată cu precipitaţiile sau cu apa de irigaţii, pesticidele fiind antrenate ca soluţie sau suspensie.

Trebuie totuşi precizat că intoxicaţia cu pesticide prin ape poluate este rar întâlnită în forme acute. Aceasta datorită solubilităţii lor uneori scăzute şi, în general, prin modificările puternice pe care le produc apei (miros, gust, culoare) care alarmează imediat. În apă, pesticidele suferă un fenomen de biodegradare mai rapidă sau mai lentă, în funcţie de compoziţia lor chimică. De exemplu, cele organoclorurate sunt degradate lent, având o remanenţă mare. Poluarea apelor cu pesticide se produce atât prin antrenarea lor de către apele de irigare, cât şi ca urmare a deversării de reziduuri de la fabricile de pesticide, spălarea diverselor ustensile folosite la aplicarea pesticidelor în apa râurilor.

Efectele produse de pesticide pot fi împărţite în:

• hepatotoxice, cu alterarea funcţiei ficatului până la producerea hepatitei cronice;
• neurotoxice, cu modificări ale curenţilor bioelectrici din creier până la producerea de encefalopatii;
• efecte asupra glandelor endocrine;
• efecte embriotoxice, cu producerea de malformaţii congenitale.

Aceste efecte au fost constatate numai la animale, dar sunt presupuneri că au aceleaşi efecte şi asupra omului.

Impactul

Acţiunea pesticidelor asupra organismelor umane şi animale depinde de formula chimică: unele sunt foarte toxice, cum sunt cele organofosforice, dar care se biodegradează repede. Altele, cum sunt cele organoclorurate, sunt mai puţin toxice, dar se biodegradează greu, de aceea sunt tot aşa de periculoase.

Controlarea reziduurilor de pesticide şi a conţinutului de nitraţi este de mare importanţă pentru sănătatea omului. În zonele unde apa potabilă se procură din apele de suprafaţă sau chiar din pânza freatică, toxicitatea cauzată de aceşti agenţi constituie o problemă deosebită.

Iosif POP, Vasile TOMA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii