Imprimati articolul

Renaturarea - un joc prea periculos

• Lunca îndiguită trebuie să rămână ce este

Studiul pe care îl supunem atenţiei aparţine unor remarcabili cercetători şi practicieni ce îşi duc traiul în acest perimetru agricol fascinant. Este vorba de cele mai importante personalităţi în materie de hidroamelioraţii, a căror viziune are darul de a oferi cele mai judicioase decizii cu privire la exploatarea Luncii indiguite: dr. ing. Ioan VIŞINESCU şi dr. ing. Marcel BULARDA de la Staţiunea de Cercetări Brăila, ale căror dizertaţii ştiinţifice sunt susţinute de un reputat practician în materie: dr. ing. Ionel DAN, directorul regional ANIF Brăila.
Intervenţia domniilor lor în această problemă, căreia i se atribuie un spaţiu pe cât de şocant ca dimensiune, pe atât de aberant, are ca scop de a aduce unele clarificări ce ţin nu numai de o îndatorire profesională, ci şi de una de ordin moral. Colaboratorii noştri nu-şi propun să intre într-o dispută absurdă cu reprezentanţii radicalilor aşa-zişi naturalişti, asta şi pentru faptul că îi desparte de aceştia multă ştiinţă de carte şi activitate practică concretă. (I.P.)

O soluţie ciudată de stăpânire a viiturilor catastrofale

Asistăm în ultimul timp la o suită de manifestaţii ştiinţifice privind renaturarea, reamenajarea şi valorificarea Luncii Dunării.

Ideea de ansamblu ce a rezultat din lucrările prezentate şi discuţiile purtate atestă că problema renaturării luncii e deosebit de hazardată, având în vedere complexitatea elementelor (cu conotaţii globale) ce intervin: regimul hidrologic al marelui fluviu european, regimul aluvionării gurilor Dunării (cu impact asupra Mării Negre), modificări ale conformaţiei albiei, corelaţii cu obiective economice majore situate pe maluri şi, astfel, se impun în mod firesc studii şi cercetări profunde.

A mai rezultat, de asemenea, că fiecare incintă sau element hidrologic (lacuri, guri de descărcare a apei, confluenţe) implicat în renaturare este o entitate specifică care trebuie bine studiată. Teoriei depresurizării fluviului prin spargerea digurilor la viiturile excepţionale i s-a contestat valabilitatea.

În condiţiile hidrologice excepţionale ale anului 2006, s-a solicitat la nivel extrem tehnica românească a îndiguirilor, s-au verificat principiile de realizare a acestora şi modalităţile de valorificare a teritoriilor de luncă amenajate complex cu lucrări de îmbunătăţiri funciare.

Decizii în condiţii de forţă majoră

În anul 2006, nivelurile Dunării au atins valori care au depăşit înregistrările istorice cunoscute, ce au fundamentat normele de proiectare a îndiguirilor realizate majoritar, respectiv 356.000 ha - 83% din întreaga suprafaţa îndiguită, în perioada 1964-1985.

În vederea stabilirii efectului inundării naturale (ruperea digurilor) sau dirijate (efectuarea de breşe în dig) asupra intensităţii viiturii Dunării şi depresurizării acesteia (atenuarea nivelurilor viiturii) pentru zonele din aval, s-a efectuat un studiu hidrologic amănunţit pentru perioada inundaţiilor catastrofale din aprilie-mai 2006 pe întregul traseu al Dunării româneşti.

Efectele inundaţiilor

Inundările naturale de incinte, prin ruperea digurilor la nivelurile extraordinare, s-au produs în perioada 14 aprilie - 4 mai 2006, fiind inundate 8 incinte ce au totalizat o suprafaţă de 71.749 ha (fig. 1).

Cauzele producerii catastrofelor şi ruperii digurilor au fost determinate de nivelurile Dunării, ce au atins valori extraordinare, cu mult peste cele luate în calcul la proiectare. În acest sens, este suficient să precizăm că nivelurile cele mai ridicate şi de durată ale Dunării la Brăila, cu observaţii riguroase din cercetare asupra comportamentului digurilor la viituri, s-au produs în anul 1970, atingându-se cota absolută de 7,47 m. Or, în 2006, vârful viiturii pe durata a 4 luni a atins punctul maxim pe 24 aprilie la cota 8,07 m, cu 60 cm peste maximul din 1970 şi cu 6 cm peste maximul istoric (nivelul cel mai ridicat atins vreodată) înregistrat la mira Brăila în 1897 (8,01 m).

La producerea catastrofelor au contribuit, de asemenea, pe lângă presiunile enorme de împingere a apei asupra digurilor, existenţa unor condiţii locale dezavantajate de infiltraţii puternice prin corpul digului, afectându-i stabilitatea, expunerea taluzelor la efectul distructiv al valurilor în zone neprotejate de perdele de protecţie, existenţa unor zone cu condiţii geotehnice de fundaţie sau materiale din corpul digurilor, nefavorabile.

Inundările controlate s-au produs în perioada 15-17 aprilie 2006 în două incinte, totalizând 15.607 ha.

Totalul suprafeţei luncii îndiguite inundate natural şi controlat a atins astfel valoarea de 87.356 ha, ce reprezintă cca. 20% din totalul suprafeţei îndiguite. (Va urma)

A consemnat, Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii