Imprimati articolul

Romul Havana Club

Este un rom autentic cubanez, produs pe baza unei reţete ce nu s-a schimbat din 1878. Secretul acestei băuturi ţine de specia trestiei-de-zahăr, modalitatea distilării, învechirea controlată, realizată în butoaie de stejar, adică pe aceeaşi metodă de învechire tot pe cale naturală a bourbonului.

Operaţie efectuată la trei săptămâni de la maturare este selecţia finală de blending cu alcool pur de trestie-de-zahăr, obţinându-se romul alb. Alcoolizarea se face sub supravegherea unui specialist de înaltă clasă Master Blender. Câteva romuri sunt destinate să devină romuri vechi de o mare raritate.

Să ne întoarcem în timp la cea de-a doua expediţie a lui Cristofor Columb, când acesta introduce trestia-de-zahăr în perimetrul Caraibelor. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea în arhipelagul Caraibelor, unde mişunau marinarii şi piraţii, începe să se producă o licoare tare numită „tafia“. Era romul vaporenilor.

Peste un secol apare necesitatea de a crea o băutură mai puţin tare şi aspră, dar fină şi delicată. Aşa începe epoca romului. O băutură cu aromă – „el ron superior“ – ce place aristocraţiei din imperiul colonial spaniol, înglobând şi Cuba.

Originea termenului rom este prilej de controverse, vehiculându-se trei ipoteze: etimologic e în „rummaje“, însemnând cala corabiei, în „rummer“, pahar mai larg de băuturi alcoolice; şi în fine „rumbullio“, însemnând zurbagiu, scandalagiu. O metominil de la cauză – romul – se ajunge la efectul asupra consumatorilor puşi pe gâlceavă.

Şi laureatul Premiului Nobel, marele Hemingway, care a locuit în Cuba, şi-a legat numele de un cocktail ce are la bază romul Havana Club şi se numeşte Hemingway Special.

Arnold HELMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2008

֩ Comentarii