Imprimati articolul

Terenurilor viticole: ce le prisoseşte, ce le lipseşte?

Atât surplusul cât şi carenţa unor elemente nutritive din sol provoacă apariţia unor tulburări la viţa-de-vie, uneori asemănătoare virozelor.

Atunci când la înfiinţarea unei plantaţii se pleacă de la analiza elementelor fertilizante conţinute de sol este relativ uşor de combătut manifestările carenţiale şi de anihilat excesul unor elemente. De asemenea, este uşor de diagnosticat anumite manifestări vegetative ale plantei şi de stabilit măsurile ce trebuie luate în vederea normalizării situaţiei.

Practica viticultorului amator se sprijină însă mai rar pe unele date de laborator, în timp ce condiţiile de sol destinate acestei culturi reprezintă o gamă infinit mai variată decât în cazul plantaţiilor masive. Tocmai de aceea ne propunem să venim în sprijinul viticultorului amator cu câteva amănunte privind manifestările carenţiale sau de exces ale unor elemente nutritive.

Carenţa în azot, se recunoaşte încă din primăvară, când dezmugurirea are loc mai târziu. Frunzele sunt de culoare verde deschis, având nervurile foarte pronunţate, cârceii sunt slab dezvoltaţi, creşterile lăstarilor sunt slabe şi se încheie timpuriu. Mugurii sunt mici, iar lăstarii au noduri îngroşate şi internoduri subţiate.

Vârfurile lăstarilor în creştere au o poziţie erectă, iar frunzele se desfac prematur sub un unghi drept faţă de direcţia de creştere a lăstarului. La încărcături mai mari de recoltă frunzele se usucă prematur, având aspect de frunze arse prin tratamente chimice neadecvate. Rădăcinile însă se dezvoltă normal, fapt care facilitează tratarea carenţei prin administrarea unor îngrăşăminte azotoase.

Excesul de azot se manifestă prin prelungirea perioadei de vegetaţie până toamna târziu, coacerea insuficientă a coardelor, predispunerea vegetaţiei la atacul bolilor şi slăbirea rezistenţei coardelor la atacul gerului pe timpul iernii. Pentru echilibrarea raportului între elemente se vor aplica îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu.

Carenţa de fosfor, se manifestă foarte diferit, dar de fiecare dată este însoţită de creşteri slabe şi de o diferenţiere slabă a mugurilor de rod. Frunzele rămân mici şi sunt la început intens colorate în verde, apoi apar pe ele pete de culoare roşie sau violet (la soiuri negre), iar culoarea de ansamblu evoluează spre brun.

Pe margini, frunzele prezintă arsuri şi cad, prematur. Această carenţă favorizează meierea şi mărgeluirea boabelor, întârzie maturarea strugurilor şi lemnului. Se combate prin administrarea îngrăşămintelor chimice cu fosfor.

Excesul de fosfor se manifestă ca lipsă de azot şi determină o slabă asimilare a manganului şi a potasiului, ca şi o blocare a fierului. Se combate prin administrarea îngrăşămintelor chimice cu azot.

Carenţa de potasiu se manifestă prin apariţia la frunze a unui luciu metalic, îngălbenirea marginilor frunzelor (la soiurile albe) şi înroşirea lor la soiurile roşii. Nervaţiunile frunzelor deasupra ciorchinilor se îngălbenesc, marginile se necrozează şi se răsucesc, boabele rămân mici ca şi întreaga plantă, iar lăstarii daţi sunt adesea sterili. Remedierea carenţei se va încerca prin administrarea gunoiului de grajd sau îngrăşămintelor potasice.

Excesul de potasiu intensifică simptomele lipsei de magneziu şi calciu. Remedierea excesului se va face prin administrarea de îngrăşăminte azotoase şi fosfatice în complex, precum şi prin ridicarea conţinutului de magneziu si calciu.

Lipsa fierului, cea mai periculoasă boală

Carenţa de fier – Cloroza calcară sau cloroza de fier. Este cea mai frecventă şi cea mai gravă carenţă de nutriţie a viţei-de-vie. Boala se manifestă prin îngălbenirea întregului aparat foliar (mai puţin nervurile), iar într-un stadiu mai avansat îngălbenesc şi nervurile, iar marginile frunzelor se necrozează.

Ulterior, pe măsură ce boala evoluează frunzele cad, începând cu cele de la baza lăstarilor, butucul desfrunzindu-se, fapt ce duce la scăderea de la an la an a capacităţii de producţie şi de vegetaţie. Coardele rămân nemăturate şi sunt distruse cu uşurinţă de frigul iernii, fapt care duce în fond la uscarea viţei. Simptomele sunt asemănătoare cu ale scurt nodării (boală virotică).

Această carenţă apare din cauza calcarului din sol care, ajungând în ţesuturi, neutralizează în mare parte acizii organici din sevă, antrenează insolubilizarea fierului, împiedicând formarea complecşilor de fier. Fenomenul este pus pe seama insolubilităţii cunoscute a sărurilor de fier la un pH mai mare de 6,8. În primăverile răcoroase, când formarea acizilor organici este diminuată, fenomenul de clorozare este mai accentuat.

O revenire se face, în primul rând, prin folosirea la altoire a unor soiuri de portaltoi rezistente la calciu. Pentru oprirea trecerii calciului în stare liberă se recomandă aplicarea îngrăşămintelor organice complet fermentate, preferându-se în acelaşi timp îngrăşăminte cu reacţie acidă (gunoiul de porcine). Totodată, se impune aerisirea, afânarea şi drenarea solului, precum şi aplicarea unor îngrăşăminte cu fosfor (moderat) şi potasiu (satisfăcător).

Pentru aprovizionarea acestor soluri cu fier solubil se mai recomandă aplicarea în sol a unor cantităţi de sulfat feros, ştiut fiind că, la un hectar de cultură trebuie să se aplice 4-5 tone de produs. Primăvara de timpuriu, înainte de apariţia clorozei la frunze, se va aplica o stropire cu sulfat feros 0,07% şi acid citric 0,1%. Atenţie! Această soluţie nu este compatibilă cu zeama bordeleză.

Rezultate foarte bune se pot obţine prin folosirea produsului Sequistreme 138 Fe, aplicat izolat (la fiecare plantă) câte 3-10 grame îngropate în zona cu densitate maximă a rădăcinilor prin irigare sau prin împrăştiere după dizolvare, în doză de 40-60 kg/ha şi apoi îngropare prin arătură şi irigare.

Deasemenea, acest produs mai poate fi administrat prin stropiri repetate în complex cu substanţele folosite pentru tratamente împotriva bolilor în care se utilizează substanţe organice sau cu Oxiclorură de cupru.

Tratamentul se va repeta de 1-3 ori în doză de 1 kg/ha. În sfârşit, îngrăşămintele cu sulfat de potasiu, de amoniu sau de magneziu reduc solubilitatea calciului şi reduc intensitatea bolii.

ing. BALOGH PAVEL – CLCA Oraşu Nou
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 15, 1-15 AUGUST 2008

֩ Comentarii