Imprimati articolul

Perdelele forestiere, un deziderat care se amână

• Interviu cu prof. univ. dr. Marian IANCULESCU, membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

– Domnule profesor, înainte de a intra în fondul problemei, vă rugăm să faceţi unele referiri asupra primelor acţiuni legate de înfiinţarea, la noi în ţară, a perdelelor forestiere.

– În vremurile istorice bune pentru agricultură, România deţinea prioritate mondială în ceea ce priveşte perdelele forestiere de protecţie. Primul care semnalează necesitatea folosirii acestora în ţara noastră, ca măsură de atenuare a efectelor dăunătoare ale vântului asupra culturilor agricole, a fost marele agronom Ion Ionescu de la Brad. Asta se întâmpla în anul 1866, pentru ca în 1870 să instaleze pe terenul fermei sale din Brad, de lângă Roman, „o plantaţie cu scop de a crea adumbriri contra vântului“.

Ulterior, silvicultori şi agronomi luminaţi ai timpului, ca şi moşierii îngrijoraţi de efectele perioadelor de secetă asupra culturilor agricole, au prevăzut pericolul acţiunilor distructive ale fenomenului ce avea să crească în dimensiune.

Seceta, care a început să devină evidentă din cauza defrişărilor masive de păduri pentru a face loc culturilor de cereale, în special în Câmpia Română şi Podişul Dobrogei, trebuia oprită cu orice preţ. În condiţiile date, oamenii de ştiinţă, cu sprijinul guvernanţilor, au propus şi în parte au executat o reţea de perdele forestiere de protecţie, ce-i drept pe suprafeţe mici.

Este de remarcat că toate acţiunile întreprinse, începând cu anul 1935 şi continuând până spre anii 1944, au fost conduse de savantul Gheorghe Ionescu-Şişeşti, în calitate de ministru al agriculturii, sprijinit de bunul său prieten, marele silvicultor Marin Drăcea.

Ce-i drept, munca lor n-a fost concretizată în crearea unui Sistem naţional al perdelelor forestiere de protecţie, pe spaţii mari, ci numai în anumite locuri şi numai la nivel de perdele forestiere, doar pe cuprinsul unor zone, iar efectele au fost limitate.

Dacă acum mai bine de un secol, între perioade de secetă urmau 50 de ani normali din punct de vedere climatic, această perioadă s-a redus treptat la 40 de ani, la 25 de ani, la 10 ani, iar în prezent asistăm la o anumită continuitate.

Un bilanţ ce ţine de istorie

În anul 1937 se plantează primele perdele de protecţie cu caracter experimental la Schitu, judeţul Constanţa, şi la Cuiuchioi, judeţul Caliacra (azi pe teritoriul Bulgariei).

Un an mai târziu ia fiinţă la Mangalia Staţiunea Experimentală Forestieră „Dobrogea“. Ea avea ca obiectiv cercetări şi experimente pentru stabilirea tehnicii perdelelor de protecţie, refacerea şi ameliorarea pădurilor din Dobrogea. Din păcate, ce-au creat înaintaşii noştri în acea zonă deficitară în păduri au distrus şi distrug în continuare urmaşii lor nedemni.

În anul 1946 ia fiinţă Staţiunea Experimentală Silvică „Bărăganul“, al cărei obiectiv constă în efectuarea de cercetări experimentale pentru precizarea tehnicii perdelelor forestiere de protecţie şi refacerea pădurilor din Bărăgan. Mai mult, în perioada 1950-1954 se înfiinţează reţelele de perdele de la staţiunile experimentale agricole din: Valul lui Traian (jud. Constanţa), Mărculeşti (jud. Ialomiţa), Cenad şi Lovrin (jud. Timiş), Tg. Frumos (jud. Iaşi), Studina (jud. Olt), Câmpia Turzii, Ferma Cean (jud. Cluj) şi perdelele experimentale din punctele de sprijin: Boldul (Rm. Sărat), Alexandria – Nanov (jud. Teleorman), Ciubega (jud. Dolj), Mărculeşti (jud. Rm. Sărat), Tuluceşti (jud. Galaţi), Caracal (jud. Olt), Moara Domnească (jud. Ilfov).

Primele ostilităţi

În anul 1958 apare prima manifestare împotriva perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din ţara noastră, la „Consfătuirea naţională a ţăranilor şi lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii“ din 3-6 aprilie de la Constanţa.

Acest fapt a condus la sistarea plantării perdelelor, iar mai târziu, prin anii 1962-1964, la defrişarea celor plantate, chiar şi a unor reţele experimentale. Fapt este că se sistează plantările perdelelor forestiere de protecţie a câmpului şi a căilor de comunicaţie şi se întrerupe orice activitate de cercetare ştiinţifică şi de producţie în această problemă.

Se defrişează circa 6.300 ha perdele de protecţie a câmpului agricol, cele de protecţie a şoselelor naţionale, o mare parte din perdelele parazăpezi de protecţie a căilor ferate, inclusiv perdelele experimentale din reţeaua staţiunilor de cercetări.

Este de precizat că, în 1960, perdelele forestiere protejau o suprafaţă arabilă de 1 milion de hectare în zona Carasu (zona Canalului Dunăre–Marea Neagră) şi restul la diferite unităţi agricole din Dobrogea şi Bărăgan.

O oarecare rază de speranţă apare în anul 2002, când este iniţiată pentru prima dată în Parlamentul României Legea perdelelor forestiere de protecţie.

Obiectivul fundamental este acela de a realiza Sistemul naţional al perdelelor forestiere de protecţie în toată Câmpia Română, Câmpia Tisei, Podişul Dobrogei, dealurile subcarpatice şi de-a lungul căilor de comunicaţie din toată ţara.

Este vorba de lucrări concepute a se realiza pe areale foarte întinse în vederea creşterii eficienţei acestora, mai ales în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea secetelor şi a deşertificării şi cu deosebire atenuarea schimbărilor climatice de la nivel regional şi global.

Oferta pare a fi prea ademenitoare

– Domnule profesor, probabil că sunt prevăzute şi termene pentru realizarea acestui obiectiv.

– Recent a fost promulgat şi noul Cod Silvic – Legea nr. 46/2008. În acest cod sunt prevăzute o serie de facilităţi pentru deţinătorii de terenuri agricole care îşi dau acceptul ca pe o parte (o fâşie) din terenul pe care-l deţin să fie înfiinţate perdele forestiere de protecţie.

Pe lângă faptul că ei rămân în continuare proprietari pe terenul respectiv şi pe pădurea pe care statul i-o înfiinţează în mod gratuit, ei mai beneficiază şi de contravaloarea recoltei agricole, pe care ar fi obţinut-o pe fâşiile de teren pe care sunt înfiinţate perdele forestiere.

Ar fi deci chiar mai avantajos decât renta viageră care se acordă, potrivit legii, în prezent. În plus, tot în noul Cod Silvic este prevăzută administrarea perdelelor forestiere de protecţie prin structurile silvice ale statului cu fonduri de la Bugetul de Stat, proprietarul nesuportând niciun fel de cheltuială cu întreţinerea acestora. La acestea se adaugă efectele extrem de benefice ale perdelelor forestiere de protecţie asupra culturilor agricole.

Iată multitudinea de avantaje materiale şi imateriale pe care le oferă perdelele forestiere de protecţie! Eu nu cred că cineva ar putea să refuze această ofertă generoasă.

(Va urma)
Teodor MARIAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 15, 1-15 AUGUST 2008

֩ Comentarii