Imprimati articolul

Chinchilla este, totuşi, o afacere bună

În ultimele decenii creşterea animalelor s-a îmbogăţit cu o nouă specie, posesoare a unei blăni foarte frumoase care, spre deosebire de celelalte carnivore purtătoare de blănuri, se hrăneşte doar cu nutreţuri vegetale.

Ca urmare a faptului că chinchilla are o blană de foarte bună calitate, este rezistentă, nu necesită spaţii largi de creştere şi este relativ puţin pretenţioasă, specia a început să câştige din ce în ce mai mult teren şi în ţara noastră. În prezent, în România cea mai mare fermă de chinchilla se află în judeţul Timiş, localitatea Sag, iar cea de-a doua în Robeşti, judeţul Buzău.

Noi discutăm cu cel de-al treilea crescător de chinchilla din ţară, domnul Simon Lorand, care are o astfel de fermă în Reghin, judeţul Mureş.

– Aţi dat dovadă de curaj optând pentru o îndeletnicire care, practic, nu avea nicio tradiţie la noi…

– Am văzut o emisiune la televizor în anul 1995 în legătură cu creşterea chinchillelor. Între anii 1995-1997 am vizitat câteva crescătorii în Ungaria. De acolo am achiziţionat şi o familie de chinchilla pentru că mi-am dat seama că nu este foarte complicat şi o pot face şi eu.

În anul 1999 am înfiinţat o firmă care se ocupă cu tot ceea ce înseamnă chinchilla: confecţionarea şi comercializarea cuştilor şi accesoriilor destinate creşterii acestor animale, comercializarea concentratului, a fânului şi a nisipului folosite la hrănirea şi îmbăierea animalelor, valorificarea blănurilor de chinchilla.

– Ce recomandaţi persoanelor din România interesate de o asemenea afacere?

– Îi sfătuiesc să înceapă cu un efectiv redus, pentru simplul motiv că nu sunt pregătiţi. Este destul de dificil de controlat un efectiv mare, dacă crescătorul nu are experienţă în domeniu. Aşadar, pentru început le recomand două, trei familii astfel încât să-şi dea seama dacă pot merge mai departe. Pot oferi consultanţa necesară oricui este interesant de acest subiect.

– Cât de rentabilă este creşterea acestor animale?

– Dacă crescătorul este serios, nu neglijează animalele şi înţelege că blăniţa este până la urmă produsul finit, în aproximativ doi ani activitatea îi poate aduce profit. Dar până atunci trebuie să fie răbdător şi foarte atent cu aceste animale care solicită o îngrijire specială.

Trebuie să investească în cuşti şi accesorii specifice, care sunt în aşa fel confecţionate încât să nu deterioreze blăniţa animalului. Ele mai au nevoie şi de un nisip special, foarte fin, destinat îmbăierii, care are rolul de a curăţa blana animalului.

Pentru a facilita buna dezvoltare a acestor animale este nevoie de administrarea concentratului special destinat chinchillelor. Acesta are în compoziţie toate elementele nutritive necesare creşterii unui animal sănătos. Şi zece familii pot aduce profit, având în vedere că de regulă o familie are 4-5 femele şi un mascul, iar femelele sunt foarte prolifice.

– Care este piaţa dvs. de desfacere?

– Deocamdată este în străinătate, dar sperăm să se dezvolte şi în România la un moment dat.

Scriem acest articol la iniţiativa cititorilor care au vrut să afle mai multe despre creşterea chinchillei. Cei care  s-au apucat deja de treabă spun că investiţia nu este foarte mare şi nici tehnologia de creştere prea complicată.

Legat de aceasta, dorim să dăm un răspuns la întrebarea legată de posibilitatea accesării fondurilor structurale pentru înfiinţarea fermelor de animale pentru blană. MADR ne-a informat că eligibilitatea acestui tip de investiţie a fost negociată cu Comisia Europeană, dar deoarece la ora actuală acest domeniu nu reprezintă o prioritate pentru România, sprijinul nu a fost aprobat.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 13, 1-15 IULIE 2008

֩ Comentarii